Şapte vorbe blânde (sigur că da!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Bună dimineaţa, doamna mea de Trifa!...

zmeul mă întreabă oare ce mai faci (?)...

noaptea, umple Luna (să nu umble goală)...

ziua, duce vorbe blânde la săraci!...

Vorbe de la tine... vorbele acele

tot mereu aduse (dinspre-n jos) de vânt...

ce le mai aşteaptă, lângă drum, sărmanii,

să nu li se ducă morile-n pământ!...

Doamna mea de Trifa-i sora cestei toamne...

sora cea mai mică, des plecată-n jos,

unde lumea-i surdă, goală, împăiată...

şi-ochi uscaţi la moartea Fătului Frumos!...

Nenea Strâmbă Lemne-i fratele mai mare...

doamna mea-i dă (hrană) muguri de salcâm...

poate nu se-ndreaptă şi ne face cruce

dreaptă... (vine vremea să şi coborâm!)...

Şi Sfărâmă Piatră-i frate (tot mai mare)...

doamna-i dă (merinde) stane, steiuri, stânci...

poate nu le sparge, poate le zideşte

drept la temelia morilor pe brânci!...

Să-şi înfrângă teama (toţi, în veci) sărmanii

când aud (pe dealuri) măcinând uşor,

când aud pe vale şapte vorbe blânde:

Doamna mea de Trifa-i doamna dragă lor!

Citit 8978 ori Ultima modificare Vineri, 18 Octombrie 2013 15:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.