Ce mult vă rog!... haideţi (cu toţii) în agora!...
să fiţi acolo... (negreşit!)... la făr-un sfert!...
până la fix, priviţi adânc, pe fiecare,
în ochi!... la fix, începe ultimul concert!
Hai, vă aştept, veniţi aproape, mai aproape,
veniţi în faţă, n-ochii mei, lângă lumini!...
luaţi, nu daţi!... e un concert fără bilete,
fiindcă toţi (ceşti voi) sunteţi foarte puţini!...
(!?şi mână stângă n-aşteptarea celei drepte,
şi mână dreaptă n-aşteptarea celei stângi,
şi căutare-n dor şi-n rod, rostogolire
în ochi, din ochi...şi cum să plângi?
cum să nu plângi?
cum să nu iei în braţe sufletul vioarei
şi să-l adaugi răzvrătirii din pian?
cum să nu simţi cum încolţeşte-alcătuirea
devastatoare-a simfoniei, mai avan?!)...
Foarte puţini, dar fără număr... (poate-ncepe!)...
sunteţi frumoşi, sunteţi cu minte... sunteţi toţi
puncte pe Roata fără Capăt a Iubirii
fără de care n-ar mai fi atâtea roţi!...
Acest concert nu se sfârşeşte niciodată!...
(mă duc-întorc, te duci-întorci, ascult, asculţi
concert de dus-întors!)...de fiecare dată,
vom fi mai mulţi, mai buni, mai mulţi,
mai buni, mai mulţi!
