Profesorii Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Galaţi, în colaborare strânsă cu membrii Senatului Universităţii “Dunărea de Jos”, i-au oferit, vineri, 26 septembrie, titlul onorific de Doctor Honoris Causa academicianului Laurenţiu Mircea Popescu, profesor doctor la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti, cunoscut în lumea cercetării medicale drept părintele telocitelor.
Prof. univ. dr. Laurenţiu Mircea Popescu este recunoscut ca fiind părintele învăţământului medical gălăţean, deoarece, cu zece ani în urmă, el a fost cel care, alături de prof. univ. dr. Aurel Nechita, a pus bazele Facultăţii de Medicină din oraşul nostru.
De-a lungul carierei, actualul director general al Institutului Naţional de Patologie “Victor Babeş” a adunat 13 titluri onorifice de Doctor Honoris Causa, de la universităţi din Italia, Ungaria, România şi China. Este considerat cel mai bun anatomopatolog al României şi unul dintre cei mai renumiţi la nivel internaţional.
În anul 2005, academicianul prof.univ.dr. Laurenţiu Mircea Popescu, împreună cu o echipă de cercetători de la Institutul “Victor Babeş”, a descoperit telocitele - un nou set de celule în corpul uman, cu rol fundamental în regenerarea ţesutului miocardic, deteriorat în urma unui infarct. Cel mai important titlu onorific de până acum a fost medalia de aur a Academiei Internaţionale de Cercetări Cardiovasculare, cu sediul în SUA, medalie pe care specialiştii o numesc “Premiul Nobel în domeniul cardiologiei”.
La evenimentul organizat vineri de universitatea gălăţeană au participat, pe lângă familia academicianului, şi foştii colegi de facultate ai acestuia, actualmente medici sau persoane cu nume importante în Galaţi şi în ţară, dar şi foşti absolvenţi pe care i-a ajutat, în carieră.
Vădit emoţionat, academicianul Laurenţiu Mircea Popescu a ţinut să le mulţumească participanţilor la ceremonie: “Se spune că e mai greu să te vezi prin ochii altora şi că este cu atât mai greu să crezi ce spun alţii despre tine, mai ales când te laudă. Eu vă mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase şi pentru acest premiu, care vine ca o recunoaştere a muncii de o viaţă.”
