Gabriel Prună este un tânăr gălăţean care a reuşit şă-şi construiască o carieră în Franţa. E inginer mecanic, a absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” în 2007, secţia Maşini şi Echipamente Termice şi, un an mai târziu, a plecat din ţară, pentru a lucra la proiectarea unei centrale nuclearo-electrice.
- Cum aţi ajuns în Franţa?
- Am fost recrutat de o companie franceză, în primăvara lui 2008. Aveam ceva experienţă, dobândită la Icepronav, aşa că mi s-a propus postul de layout designer, în cadrul unui birou de studiu ce se ocupa cu proiectarea la nivel "basic design" a unei centrale nuclearo-electrice tip EPR. După cinci ani am schimbat locul de muncă şi, în prezent, sunt inginer mecanic la o altă companie multinaţională, ce are ca activitate atât tratarea apelor uzate, cât şi proiectarea de instalaţii de extracţie şi tratare a produselor petroliere.
- Cum se pregătesc viitorii ingineri din Franţa pentru o carieră solidă?
- Discutând cu colegii mei francezi, am aflat că parcursul universitar al unui inginer în Franţa este aproximativ similar cu cel românesc ca structură şi durată, însă au ceva în plus, care la noi lipseşte şi cred că ar trebui implementat încă din învăţământul preuniversitar: practica într-una din întreprinderile care au activităţi similare profilului din şcoală. Elevii francezi sunt, în fiecare an, detaşaţi la diverse societăţi, pentru a se familiariza cu mediul de lucru, fac experimente sau asistă la diverse procedee în compania respectivă, pentru a vedea dacă le place şi dacă ar lucra aici pe viitor. Noi românii înţelegem cursurile predate, facem experimente în laboratoarele şcolii, însă puţini au ocazia să vadă lucrurile pe viu, în practică, pe teren.
- De ce aţi încuraja un tânăr din Galaţi să urmeze o facultate tehnică?
- Şantierele navale de la Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Mangalia vor avea mereu nevoie de absolvenţi ai facultăţilor tehnice pentru a-şi desfăşura activitatea, în plus aş adăuga combinatul siderurgic şi firmele gălăţene de proiectare, care nu sunt tocmai puţine. Prin urmare cred că îşi vor găsi după absolvire un loc de muncă în România. Nu mai zic de oferta companiilor de peste hotare, care nu este de neglijat.
- Ce viitor credeţi că vor avea facultăţile tehnice într-un oraş aflat în cădere liberă?
- Astăzi avem cu toţii telefoane inteligente, avem nevoie de transport, de materiale noi pentru tehnologii performante, avem nevoie de energie şi de un mediu curat, aşa că eu cred că în mâinile inginerilor stă puterea de progresa, de a depăşi actualul stadiu evolutiv, de a descoperi viitorul tehnologic, de a ne face viaţa mai uşoară. În Franţa sunt foarte multe centre universitare, iar studenţii vin din toate colţurile lumii, firmele au angajaţi capabili străini, în Anglia, Germania se întâmplă acelaşi lucru, prin urmare Occidentul dă o şansă fiecăruia de a se afirma.
- Aveţi de gând să vă întoarceţi în ţară?
- Lucrurile se pot schimba în orice moment, dar nu neg că aş dori să continui însă această experienţă de expatriat. M-am ataşat mult de această ţară, acum sunt integrat în sistemul lor, însă, cum spuneam, imprevizibilitatea lucrurilor mă face să mă gândesc la România ca fiind o opţiune de luat în calcul în cazul în care situaţia ar impune o schimbare majoră.
Citeşte şi: SE REVOLUŢIONEAZĂ ŞCOALA: Lecţii fără frontiere la Galaţi
