Ea este! Pentru că numai ea ştie atât de bine să se ascundă în spatele cuvintelor şi să-mi citească toate cuvintele în spatele cărora mă ascund! Dar nu numai că citeşte, ci mă şi găseşte exact acolo (unde), exact acolo (de unde), exact acolo (până unde)... şi exact atunci (până când)! Şi nu cumva să credeţi că-i doamna aceasta! Nu-i! E doamna cealaltă! E doamna care-mi face duminici în fiecare zi, e doamna care poartă greieri în păr, e doamna cu muşcate la ferea ...

la crâşma aceasta cu literă mică,la crâşma aceasta cu literă mare:beţivi de elită, beţivi de duzină -şi-un straşnic beţiv şi naiv în formarela crâşma aceasta oricine începesă-şi numere timpul rămas până undeporneşte uitarea-nainte şi-n urmă,cu verzi şi uscate, cu mari şi măruntela crâşma aceasta o doamnă mai vindemotive de dus şi de-adus la domnie,motive de-ntors liniştirea în ceasurişi-n scrise/sortite şi ţie şi miela crâşma aceasta un domn se aşează� ...

În fiecare zi, după Vecernia de la biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi după ce credincioşii se risipesc în laicul dătător de fericire, dar şi de amăgire şi uitare, doamna Maria Resemnare merge la cimitirul Sfântul Lazăr, plăteşte un mic „onorariu” portarului fiindcă, altfel, n-are voie să intre în marele Dormitor Universal! Apoi, ca o fantomă neagră, se pierde printre alei, printre morminte şi printre foşnete şi murmure sepulcrale! Este foarte greu de urmărit, ...

oare cine mai înseamnă/ alt ceva decât se vedeîmprejurul mic sau mare:/ ură, pizmă, foame, sete?oare care mai de care/ tocmai unde poate duceîntr-această strâmto(r)are/ dintre leagăne şi cruce?oare alt ceva ce este/ printre-aminte şi uitare?poate (nu)-i un oarecine,/ poate (nu)-i un oarecare!oare nu cumva se ştie/ despre careva că-i totul,care poate să (nu) spună/ ce e viul şi ce-i mortul?care va să zică, poate,/ într-un timp inert... adicănu va mai putea să rabde/ lumea, c ...

unii prieteni şi unii duşmani mă întreabăde ce merg la ziar în fiecare dimineaţă,de ce-l citesc pe Caragiale în fiecare zi,de ce mă uit cum Luna se face nouă şi veche şi plină şi goalăîn ochii lumii cesteia indiferente,de ce mă doare plânsul câinelui cotonogitşi hohotul sardonic al deşertăciuniiprin care [(nu) ştiu cât] (mai) am de mers -şi eu le răspund că mi-i dor de Mama: Singura Lege din Univers!alţi prieteni şi alţi duşmani nu mă întreabăde ce sunt sătul ...

Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/imp ...

(!) vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei -antecesor al ARIEI CELESTE,unde concretul mișună abstract,unde abstractul dă concretul PESTE,adică DINCOLO, uitându-mă de-AICIori de ACOLO: ce mirare tristăcând văd și-aud - jur pe tot lungul meu -că-n UNIVERS ”dincoace” nu există (!)(!) vezi CERCUL cesta? tu ești RAZA lui:antecesorul LUCRURILOR toate,care se știu și care nu se știuALCĂTUIRE-ntru ETERNITATE (!)(!) o RAZĂ și un CERC - oare-i destulpentru NE/CUNOSCUT?... tu știi că ...

Te rog foarte frumos, trezeşte-te la i/realitate, fă câteva exerciţii de înviorare, de respiraţie, de coborâre sau urcare, după caz... şi uită-te bine! Uită-te cu cea mai mare atenţie din toată viaţa ta de până acum! Fă ochii mari, mari, mari... şi nu clipi când te uiţi! Dacă mişti pleoapele, rişti să pierzi foarte multe amănunte, foarte multe detalii interesante din ceastă Panoramă! Pentru că aşa am făcut şi eu: am s/clipit când nu trebuie... şi am ratat ”Mare ...

(!) vă rog să mă iertaţi că îndrăznescsă vin şi să stau printre dumneavoastrădin când în când / vin de dincolo de ceresc,dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,care m-a trimis pe pământsă vă umblu prin grădină şi prin ogradă,fără sfială şi fără teamă, ca pe drumul mare,pe unde (n)-am mai fost o/dată,să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamăsă vă scot ochii la plimbare (!)(!) prin necunoscutul fără de păcateva să ne plimbăm în linişte şi cu aleasăcre ...

Nici până astăzi nu s-a aflat exact în ce împrejurări a „dispărut” celebrul Edgar Allan Poe, unul dintre cei mai mari creatori de groază... în literatură, bineînţeles! Într-una din zilele trecute, aflându-mă cu smerenia şi reculegerea şi resemnarea în cimitirul „Eternitatea”, pe la mormintele mai sărăcăcioase şi mai aristocrate ale unor mai mici şi mai mari ne/cunoscuţi răposaţi, mă opresc să mă închin la un capăt de lespede şi la un picior de cruce pe ca ...