* Mai multă informaţie înseamnă mai puţine victime! *
În ţara lui Ceauşescu, informaţia era controlată. Revolta a măturat apoi totul, ne-a făcut dependenţi de Televiziunea Română. Zvonurile (vezi apa „otrăvită”, „teroriştii”, „elicopterele” etc.) au făcut foarte mult rău, unii au murit pentru că au crezut în „intoxicări”.
Dacă la Galaţi nu au fost atâţia morţi, asta se datorează şi informaţiei cernute, cumpănite atât cât se putea, de ziarişti: noaptea Revoluţiei aducea primul număr al „Vieţii libere”…
Nu, nu ne poate fura nimeni partea noastră de Revoluţie, fie că am ieşit în stradă, că am fost scoşi sau am văzut totul la televizor! Cei care au murit la Revoluţie credeau orbeşte că luptă pentru Revoluţie, n-au mai avut timp să audă acum (tot) la televizor că au fost şi nişte „agenturi” şi o lovitură de stat…
Ei n-au căzut într-un accident de muncă! Din spatele lor, au luat alţii decizii importante pentru ţară; bune, rele… Multă pleavă a pătruns, odată cu apele revoltei, prin palate, unii oportunişti s-au cocoţat apoi pe scaune înalte, alţii prin politică, în timp ce mulţi oameni care au riscat
Atunci sunt ignoraţi. Speranţa a strălucit pentru toţi, o lungă şi minunată clipă de emoţie. Câte făcături şi nedreptăţi se vor mai descoperi în anii următori (poate şi cine a tras… noi în noi) şi tot va rezista în memorie acea clipă, luuungă, care a ţinut poate o noapte, câteva zile, câteva luni, poate până la năvălirea minerilor…
Libertatea a adus apoi magazine pline, credite, Lambada a intrat cu încântare-neruşinare aproape odată cu Revoluţia.
Un membru al Partidului Republican, vremelnic trecător (partidul) şi prin oraşul nostru, ne îndemna să-l sprijinim, căci ne va aduce nouă românilor… Coca-Cola. Acum avem informaţie, multă informaţie, de multe ori contradictorie. Şi dispare intimitatea. Chiar că avem de toate!
