Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor este sărbătorită, anual, la data de 18 aprilie. Data a fost stabilită în 1982, de Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor - ICOMOS şi a fost adoptată anul următor, în cadrul celei de-a 22-a Conferinţe Generale a UNESCO.
Dedicată celebrării şi promovării patrimoniului cultural, Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor reprezintă totodată o şansă de a atrage atenţia asupra diversităţii şi a relevanţei acestuia, dar şi asupra vulnerabilităţii sale. De asemenea, sunt prezentate eforturile necesare protecţiei şi conservării acestui patrimoniu, dar şi ce înseamnă pentru întreaga omenire conservarea sa. Comitetele Naţionale ICOMOS din întreaga lume au oportunitatea de a susţine cauza lor împreună, în aceeaşi zi, şi sunt, totodată, încurajate să invite comunităţile locale să participe activ la această sărbătoare.
Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, este singura organizaţie non-guvernamentală la nivel mondial care se dedică promovării aplicării teoriei, metodologiei, dar şi a tehnicilor ştiinţifice, în vederea conservării patrimoniului arhitectural şi arheologic.
În 2021, tema zilei se intitulează "Complex Pasts: Diverse Futures", potrivit icomos.org. Recunoscând apelurile globale pentru o mai mare incluziune şi recunoaştere a diversităţii, Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor invită participanţii să reflecteze, să reinterpreteze şi să reexamineze naraţiunile/relatările existente.
Acţiunea de conservare a patrimoniului cultural necesită o examinare critică a trecutului, la fel de mult cum îndeplinirea acesteia reprezintă o asigurare pentru viitor. Dezbaterile cu privire la omiterea şi ştergerea anumitor naraţiuni şi privilegiile unor relatări particulare faţă de altele au atins un apogeu în ultimii ani. Abordarea relatărilor istorice contestate implică, prin urmare, dezbateri complexe, evitând păreri părtinitoare şi interpretări ale trecutului.
Convenţia Patrimoniului Mondial (1972) prevede: "deteriorarea sau dispariţia oricărui element al patrimoniului cultural sau natural constituie o sărăcire dăunătoare a patrimoniului tuturor naţiunilor lumii" - totuşi dezechilibre în recunoaşterea, interpretarea şi, în cele din urmă, conservarea acestor manifestări culturale continuă să existe.
Prin urmare, ICOMOS invită la o reînnoită acţiune: un viitor corect necesită interpretări deschise, tolerante şi empatice ale filosofiilor şi practicilor de patrimoniu din prezent, începând cu auto-reflecţia.
