"Toamna, cu paleta sa bogată de culori, cu aurul său blând, cu frunzele obosite ce îşi caută odihna la pământ, ne va rămâne de pe 18 noiembrie în memorie ca timpul în care ne-am despărţit de marea artistă a scenei lirice gălăţene - Margareta Kiss", aşa sună anunţul făcut luni seara, pe reţelele de socializare, de Teatrul Naţional de Operă şi Operetă "Nae Leonard".
Potrivit frumosului omagiu făcut de teatru, artista a văzut lumina zilei pe 12 noiembrie 1937, urmând studii muzicale şi liceale la Brăila. A fost înconjurată de muzică încă de mică, mama sa cântând acompaniată la mandolină de tatăl artistei. Talentul i-a fost remarcat de fosta învăţătoare, care a încurajat-o să se înscrie în corul învăţătorilor din Brăila şi apoi să se prezinte la o audiţie de angajare la Teatrul Muzical din Galaţi. Călătoria sa de succes în lumea scenei lirice s-a derulat apoi firesc. Prezenţa sa pe scenă electriza sala; plină de energie, dinamică, dădea viaţă fiecărui moment din spectacol, trezind simpatia spectatorilor, impulsionând jocul partenerilor. Şi-a început ucenicia artistică în cor, făcând parte din prima generaţie de artişti ai teatrului, din anul 1956, "generaţia de aur".
O întâmplare a atras atenţia conducerii de atunci asupra calităţilor sale artistice. Într-un spectacol cu opereta "Frumoasa Elena", la deschiderea actului III, soţia directorului teatrului, Viorel Doboş, solistă fiind, nu a intrat la timp în scenă. Având prezenţă de spirit şi cunoscând bine partitura, Margareta Kiss a susţinut întregul moment, salvând astfel reprezentaţia. Deşi era la acea dată o simplă coristă, ea cunoştea toate partiturile solistice în amănunt (muzical şi mişcare scenică), fiind pregătită să intre oricând în orice spectacol. Remarcând-o cu această ocazie, Viorel Doboş a susţinut-o, recomandând-o pentru o bursă de studii prin Ministerul Culturii, la Bucureşti. A studiat doi ani cu soprana Magda Ianculescu şi pianista Eliza Chioreanu, alături de care a aprofundat rolurile încredinţate.
Iniţial a jucat în spectacole de revistă împreună cu Alexandru Jula şi Ionel Miron, treptat repertoriul său incluzând roluri principale în opere şi operete: Lakmé, Bărbierul din Sevilla, Rigoletto, Don Pasquale, Silvia, Liliacul, Contesa Maritza, Mam'zelle Nitouche ş.a. Margareta Kiss a reprezentat tipul perfect de subretă. Disponibilităţile sale scenice erau nelimitate. Publicul de altădată şi colegii îşi aduc aminte de performanţele sale, ca de exemplu în opereta Prinţesa circului, unde făcea salturi acrobatice şi roata ca o adevărată gimnastă, cântând sau spunând replicile în acelaşi timp, cu dezinvoltură. Şi avea 42 de ani! Dintre numeroasele roluri interpretate, cel mai drag şi care a consacrat-o cu adevărat, a fost Nitouche din opereta Mam'zelle Nitouche, de Florimond Hervé, regizorul Barbu Dumitrescu considerând-o "cea mai bună Nitouche din ţară". A cochetat şi cu opera, interpretând cu succes dificila partitură a rolului Lakmé, fiind la acea dată cea mai tânără interpretă din ţară, dar opereta a rămas genul în care şi-a găsit cea mai bună reprezentare.
După retragerea din activitatea solistică, Margareta Kiss s-a dedicat carierei pedagogice, pregătind, în peste 12 ani de activitatea la Şcoala Populară de artă, generaţii de elevi care au obţinut numeroase premii la festivalurile şi concursurile de gen din ţară. Ultima apariţie pe scena teatrului gălăţean a avut-o în spectacolul dedicat aniversării a 125 de ani de la naşterea tenorului Nae Leonard, în anul 2011.
În amintirea noastră, a tuturor celor care am cunoscut-o, Margareta Kiss va rămâne mereu veselă, exuberantă, cu o vervă inepuizabilă, cu o voce caldă, cuceritoare. Inima ei a rămas în teatru şi va trăi veşnic în fiecare seară în care pe scenă se va juca Nitouche... Silvia... Liliacul.... Contesa Maritza...
Dumnezeu să o odihnească într-un colţ de rai, în corul îngerilor săi!
