Uneori, frumosul de lângă noi e mic şi e puţin, la fel de insignifiant precum această inimioară pierdută de cineva în oceanul gri al caldarâmului. Îţi trebuie răbdare şi atenţie să-l vezi, să-i accepţi prezenţa şi să o laşi să îţi inunde sufletul. Este atât de uşor să vedem doar răul... Suntem antrenaţi aşa, condiţionaţi de propria noastră umanitate. Dar pentru a accepta că binele există şi el, pentru a-l aduce la suprafaţă şi a-l arăta lumii, trebuie să ai nu doar ochi, ci şi suflet de artist. Trebuie să faci alegerea conştientă de a-l reliefa şi a-l ajuta să schimbe lumea. Nimic nu este prea puţin şi niciodată nu este prea târziu!
Poza zilei. O inimă pierdută într-un ocean de gri Scris de Anca Spânu
Etichetat cu
1 comentariu
-
postat de QuaestioJoi, 21 August 2025 16:1986.124.200.***Intr-un ocean de egoisti , aroganti , ipocriti , amorali , e cam Greu . Din Rechin nu mai faci miel .
Probabil e a unui copil ...restul ne stim Lectia .03
