În week-end, alţi trei „lăţari” au căzut în capcana vânătorilor de braconieri!
Cum vă spuneam deunăzi, indivizii care pun tot timpul laţuri în calea sălbăticiunilor câmpului şi ale pădurii, n-au nici un fel de limite, nu-i interesează nimic decât propriul scop. Acela de a ucide şi de a profita în fel şi chip de vietăţile care altfel, cel puţin acum când sunt la mare ananghie din cauza zăpezilor, la vreme de prohibiţie chiar, ar avea nevoie de ajutor, de o mână lucernă, de una de porumb, de un drob de sare la hrănitoare etc. Mai spuneam că, totuşi, în calea acestui gen de braconieri apar şi cei care au în grijă şi gospodărire fondurile de vânătoare.
O întâlnire de rău augur pentru un „trio-lăţari” s-a petrecut sâmbătă, 11 februarie 2012, în pădurea ce străjuieşte Siretul, în dreptul localităţii Braniştea.
La un moment dat, un apel telefonic propagat din zona Amenajării Piscicole Potcoava, a ajuns, succesiv la urechile deja ciulite ale tehnicienilor de vânătoare Adrian Alexandru şi Grigore Irimia, care făcând parte din corpul de pază al Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Galaţi, erau, ca de obicei, cu arma la picior şi gata de plecat la… luptă! Sunase colaboratorul Gicu Caraman. Era la o partidă de pescuit la copcă la „Potcoava”. El observase trei indivizi, unul pe motocicletă şi doi pe jos, care se întinseseră la drum spre pădurea de lângă Siret.
„Ne-am urcat imediat în maşină, rememorează Alexandru Adrian, am plecat apoi în trombă spre Braniştea. Am încercat să intrăm pe drumul de la Potcoava, dar nu era chip din cauza zăpezii. Am intrat pe la Vasile Alecsandri, ne-am întors trei kilometri pe dig şi am început să căutăm. I-am găsit pe indivizi în pădure după urmele lăsate pe zăpadă. Aveau o grămadă de treabă şi puneau de zor laţuri. N-au avut încotro şi au fost nevoiţi să schimbe câteva vorbe cu noi, deşi nu prea ar fi avut chef. Erau cu braţul de laţuri, aveau un patent, o şurubelniţă, n-au avut însă loc de întors şi au recunoscut ce era de recunoscut. Dar, când colegul Grigore a vrut să le ia sculele, au rupt-o la fugă. S-au îndreptat spre motocicletă… Cel cu motorul a reuşit să fugă primul, apoi au luat-o pe câmp şi ceilalţi. I-am fugărit preţ de patru ore pe câmp; se băgau în canale, se târau prin zăpadă, se lungeau pe burtă pe solele îngheţate, doar-doar vor reuşi să scape. Şi, când s-au apropiat de ultimul canal de irigaţii înainte de a ajunge la şosea (DN 25), i-am pierdut.”
Să fi fost în zadar toată truda vânătorilor de braconieri? Nu, de data aceasta, până la urmă, s-a ales praful de strategia şi efortul lăţarilor. Au ieşit în şosea chiar când Adrian A. şi Grigore I. treceau pe acolo. Au oprit maşina şi i-au „intervievat”, iar, pe cei doi. Braconierii au dat nişte nume aiurea, dar, între timp, s-a dat alarma şi la Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase – IPJ Galaţi. Imediat, un echipaj a sosit la faţa locului, preluând cercetările privind grupul de braconieri. Au fost duşi la Poliţie unde au fost întocmite actele premergătoare cercetării penale. Cei doi sunt Aldea Veronel şi Aldea Nicu, au în jur de 30 de ani, iar cel de al treilea va fi şi el identificat şi apoi cercetat penal pentru braconaj.
În pădure, toate laţurile puse de cei trei au fost scoase şi, pentru moment, cel puţin zona aceea cu lizieră de la Siret, a rămas în liniştea albă a iernii de Făurar. Încet-încet, cum spuneam şi cu altă ocazie, rândurile braconierilor se răresc. Când va mai fi cazul, vom mai scrie despre, poate vor afla şi alţii ca ei ce-i aşteaptă.
