* În această dimineaţă, în prezenţa Majestăţii Sale, va fi inaugurată la Bucureşti Piaţa Regelui, situată la intersecţia Şoselei Kiseleff cu strada arhitect Ion Mincu
E foarte greu să cuprinzi în doar câteva fraze ce înseamnă viaţa unui om ajuns la 91 de ani. Când omul cu pricina este Regele Mihai, singurul conducător de stat din timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale care este încă în viaţă, misiunea devine imposibilă. În vremuri tulburi, în care din păcate în ţara noastră valorile nu mai sunt suficient respectate, Regele a ştiut să rămână echilibrat, să nu răspundă la provocări nejustificate, să dea un exemplu de devotament pentru acest pământ, căruia i-a rămas credincios în ciuda tuturor încercărilor la care a fost supus.
Singurul moştenitor al Bizanţului
Puţină lume ştie poate, dar, în Biserica Ortodoxă, Regele Mihai este episcop auxiliar, episcop al treburilor din afară. Este vorba de o moştenire bizantină, împărătească, pe care au avut-o ţarii Rusiei, monarhii greci, şi pe care acum nu o mai are decît Regele Mihai. Regele Mihai este singurul moştenitor al Bizanţului în viaţă. Nu este episcop prin hirotonire, dar funcţia sa nu e simbolică, ci reală, concretă. Şi este ultimul om în viaţă de pe planetă care are acest drept. În această calitate, Regele Mihai intră în altar prin uşile împărăteşti, drept pe care nici preotul nu-l are, ci numai episcopul, poate să ia, la împărtăşanie, cuminecătura cu mîna proprie (n-a uzat însă niciodată de această prerogativă, din smerenie) şi era cel care înmîna cîrja - obiectul simbolic al puterii - unui ierarh, mitropolit, episcop.
