* Euforia autorităţilor locale a fost zdruncinată serios de criticile specialiştilor * Construcţia viitorului Muzeu de Arte Vizuale ar putea distruge întregul parc
Conferinţa de încheiere a proiectului de modernizare a Parcului Rizer s-a transformat dintr-un moment de enumerare a succeselor într-o aspră judecată a imperfecţiunilor care marchează atât investiţia, cât şi viitorul ei. Autorităţile locale au fost trezite din euforie de criticile dure ale arhitectului Sergiu Porumboiu, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (OAR) - Filiala Teritorială „Dunărea de Jos”.
Pârloaga CJ, ocolită cu grijă
Managerul de proiect, Silviu Bacalum, era mulţumit că din valoarea alocată proiectului, 10.441.084,04 de lei, din care 8.049.784,53 lei au reprezentat asistenţa financiară nerambursabilă, nu s-a cheltuit decât 60 la sută, iar restul va putea fi folosit pentru alte proiecte aflate pe lista de rezervă. Şi că nu au existat decât trei corecţii de cinci la sută, pe trei contracte diferite, corecţii care vor fi suportate de Primărie.
Autorităţile s-au străduit să ocolească cu grijă zona rămasă pârloagă în mijlocul parcului - o suprafaţă de 4.600 metri pătraţi care-i aparţine Consiliului Judeţului şi pe care ar fi trebuit să se construiască Muzeul de Arte Vizuale. De terenul respectiv nu s-a putut atinge nimeni până acum, dar s-a obţinut, totuşi, un acord scris al CJ pentru amenajarea unui spaţiu verde şi a unei alei centrale, operaţiuni catalogate ca „retuşuri”.
Preşedintele OAR, Sergiu Porumboiu, le-a spus în faţă că i se pare cu totul şi cu totul absurd să rămână într-un parc, „o porţiune care probabil va fi o zonă verde, un maidan de câini sau dracu’ ştie ce se întâmplă acolo!”. Asta pe lângă faptul că parcul are cam mult beton pentru un parc şi că nu există un nivelul mediu de vegetaţie - boscheţi, tufe, arbuşti.
Păcat de muncă şi de bani!
Vârât în corzi, managerul proiectului a trebuit să admită că pe zona de 4.600 mp nu există nici aspersoare, nici iluminat public, şi că singura cale de mijloc a fost acea de a pune gazon şi rigole.
„Rigolele sunt o soluţie de cârpeală pentru că sistemul de preluare a apelor pluviale trebuia gândit pe tot ansamblul parcului! Este un parc din Galaţi care deocamdată este în faza de semiavorton, o să vedem mai departe ce se va întâmpla cu el. Dacă nu reuşiţi să preluaţi terenul de la CJ e păcat de muncă şi de banii pe care i-aţi băgat. Cine trece pe acolo are senzaţia că cineva şi-a bătut joc! Nu e cazul să ne ascundem după deget! Într-o lume plină de betoane şi asfalt, o rezolvare peisageră a unei zone verzi este mai importantă decât bifarea unor puncte pe nişte proiecte”, le-a spus preşedintele OAR, adăugând că oricând vor avea nevoie de sprijinul arhitecţilor pe care-i reprezintă pot să apeleze cu încredere!
De cealaltă parte, autorităţile sunt conştiente că dacă CJ va obţine finanţare pentru Muzeu, proiectul fiind pe lista de rezervă 2014-2020, şantierul va distruge tot ceea ce s-a realizat în Parcul Rizer.
