Mă numesc Sababei Viorel şi sunt din Galaţi. În data de 4 aprilie 2009, soţia mea a născut, prin cezariană, un băieţel aparent sănătos, Marius Ionuţ, la maternitatea Spitalului Judeţean Galaţi.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o imensă bucurie pentru noi a devenit însă o cumplită încercare. Imediat după naştere, doctorii au suspectat că fiul nostru ar suferi de o malformaţie congenitală, atrezie de esofag, motiv pentru care a fost trimis de urgenţă la spitalul “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti. Acolo a fost confirmat diagnosticul şi, în plus, s-a mai descoperit că nu are deschiderea pentru anus.
Nu pot să exprim în cuvinte ce am simţit când I-am însotit în ambulanţă spre Bucureşti şi în timpul operaţiei. Apoi mi-a fost dată teribila veste.
Nu ştiam mai nimic despre această boală. Doctorul Toli Patrancusi, care l-a operat, mi-a explicat că din esofagul copilului meu lipseşte un segment de 3 centimetri. S-a încercat unirea celor două capete ale esofagului însă tensiunea dintre ele era maximă astfel că s-a decis închiderea capătului distal şi s-a facut esofagosostoma prin care se evacuează saliva (ca să nu se înece cu ea).
Pentru a putea fi hrănit cu seringa, i s-a montat o sondă (un furtunaş) care comunică în stomac. Totodată i-a fost formată chirurgical o gaurică pentru anus.
Operaţia a durat 4 ore, timp în care eu m-am simţit cel mai neputincios om de pe Pământ. Nu mă puteam opri din plâns şi mă întrebam într-una de ce trebuia să i se întample aşa ceva copilului meu?
Evoluţia post-operatorie a fost bună, mă rog atât de bună cât poate fi pentru un bebeluş intubat, cu două operaţii efectuate şi două sonde înfipte în corp. Abia după o săptămână I-am putut vedea prima dată. Acea imagine n-am s-o pot uita vreodată: puiul meu conectat la aparate, intubat, ventilat mecanic.
Până la urmă, a fost mutat în secţia Pediatrie. Acolo şi soţia mea l-a putut ţine în braţe pentru prima dată. Ne-au învaţat cum să îl alimentăm pe furtunaş şi de fiecare dată ni se umpleau ochii cu lacrimi văzând cum ceilalţi copii mănâncă cu guriţa, iar al nostru...
După două săptămâni am ajuns acasă. N-am scăpat însă de disperare. Nu pot să mă obişnuiesc cu ideea că un an de zile îl vom hrăni prin sondă cu seringa pentru ca apoi, în urma tehnicii operatorii practicate în România (tăierea unei bucăţi din intestinul gros pentru completarea segmentului lipsă), vom trăi cu frica riscului de cancer esofagian.
Încercăm să ne bucurăm de fiecare zi petrecută alături de el, să îi urmărim evoluţia. Este un copil frumos şi cuminte, iar dacă nu se întâmpla acestă nenorocire am fi fost o familie fericită şi împlinită.
Pentru a evita colonoplastia practicată la noi în ţară, care nu este o soluţie bună pe termen lung, ne-am interesat şi am aflat că fiul nostru poate fi operat în Germania printr-o altă tehnică. Graţie acesteia, câteva zeci de familii din România care au trăit acelaşi coşmar au ajuns să ducă vieţi normale.
Din păcate pentru Marius, posibilităţile noastre materiale nu ne permit să suportăm costul intervenţiei chirurgicale, de aproximativ 20.000 euro. Şi asta cu atât mai mult cu cât operaţia ar trebui făcută repede întrucât există pericolul infectării zonelor prin care sondele pătrund în corpul băieţelului.
De aceea, ne vedem nevoiţi să apelăm la dumneavoastră pentru a ne ajuta să strângem această sumă necesară transportului, internării şi efectuării operaţiei în Germania, la Clinica de chirurgie pediatrică din Karlsruhe ( la prof. dr. Peter Schmittenbecher).
Conturile în care cei care doresc să ne ajute pot vira sume de bani sunt:
RO12RZBR0000060011584402 (în lei) şi
RO60RZBR0000060011584314 (în euro), deschise la Raiffeisen Bank.
Numerele noastre de telefon sunt: 0741088246 (Sababei Viorel) şi 0740800880 (Sababei Doina).
