* În ultimele zile, traficul pe drumurile din judeţ este îngreunat în multe zone din cauza vehiculelor de mare tonaj care transportă cereale * Asfaltul şoselelor este şi el pus din greu la încercare
Este mai rapid, costă (dacă nu se plătesc taxele) mai puţin şi, nu în ultimul rând, este mai la îndemână. Vorbim despre transportul cerealelor recoltate de pe terenurile agricole, care în aceste zile, la Galaţi, întinde la maximum nu doar nervii celorlalţi participanţi la trafic, dar pune la încercare şi infrastructura, şi aşa suferindă. Numai la finele săptămânii trecute, zeci de vehicule de mare tonaj, încărcate până la refuz, au tranzitat drumurile din judeţ, făcând aproape imposibilă desfăşurarea unui trafic cât de cât normal. Bunăoară, cine a avut duminică drum prin Schela, a putut constata această realitate cu impact asupra nervilor şi bunului simţ pe termen scurt, şi asupra banilor publici, pe termen lung.
"Veneam duminică după-amiază spre Galaţi, iar la Schela efectiv nu am mai putut înainta din cauza coloanei de maşini care se formase în urma câtorva camioane pline cu cereale. Erau burduşite şi se mişcau foarte greu, iar în zona respectivă nici nu puteai să faci o depăşire fără să rişti extrem de mult. N-ar trebui oare controlate cumva transporturile astea, că totuşi se fac pe drumuri publice, unde o dată nu ai alternativă, şi în al doilea rând se strică de la atâta greutate”, ne-a semnalat Ion Vrabie (45 ani), unul dintre şoferii păţiţi pe DJ 251.
Costuri mari şi hâţogăraie
Transporturile rutiere de cereale constituie o practică frecvent întâlnită, în primul rând din perspectiva rapidităţii, net superioară celei de pe calea ferată. Pentru ca astfel de curse să se facă în cadrul legal, pe lângă îndeplinirea condiţiilor generale aplicabile oricărui transport de marfă (documente de provenienţă a mărfii, aviz de însoţire, etc.), ar trebui ca operatorii să deţină o autorizaţie specială şi să plătească o taxă de transport agabaritică, valabile pe o perioadă relativ scurtă de timp.
Verificarea acestor aspecte cade în sarcina celor de la Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, instituţie care are competenţa de a opri în trafic şi a controla vehiculele cu masă mai mare de 3,5 tone. Potrivit legii, "masa maximă admisă care poate fi transportată pe drumurile publice de un autovehicul cu trei osii cu semiremorcă, cu două sau trei osii care transportă un container ISO de 12 m, de 40 de picioare, într-o operaţiune de transport combinat este de 40 de tone."
Asfaltul suferă pe banii noştri
Dincolo de legalitatea în acte a transporturilor, un aspect important îl constituie infrastructura. Covorul asfaltic, şi aşa de o calitate destul de îndoielnică cât să necesite reparaţii mai mari sau mai mici la fiecare 2-3 ani, se degradează şi mai rapid sub presiunea vehiculelor de mare tonaj. În acest fel, se ajunge ca şoselele să fie presărate cu cratere înainte de vreme, iar dacă administratorii drumurilor afectate consideră necesară reparaţia acestora trebuie alocaţi alţi bani publici, despre care nu se ştie în ce măsură sunt recuperaţi prin achitarea de taxe, aşa cum se întâmplă în ţările civilizate.
