Ziua de 22 iunie 1941 a fost scrisă, la Oancea, cu sângele multor ostaşi români. Seceraţi de gloanţe pe rambleul spre Cahul, trupurile lor au fost strânse şi depuse în gropi comune. Mai târziu, prin grija Regimentului 11 Siret, unii dintre ei, identificaţi, ajung să aibă fiecare mormântul său şi cruce individuală la cap, în Cimitirul Eroilor.
Joi, în acest loc ce aminteşte de Al Doilea Război Mondial, s-au depus două coroane de flori: din partea Primăriei Oancea, cu tricolor, cumpărată din Galaţi de domnul Victor Chirioaie, primarul comunei, şi de la Şcoala Gimnazială. De gardă la Monumentul ridicat întru cinstirea militarilor căzuţi la datorie, două poliţiste şi doi poliţişti de frontieră, în uniforme de gală.
Preotul din parohie, cu misiunea sa, încheiată cu „Veşnica lor pomenire”. Pe o masă, ouă roşii, ca de Înălţare, cozonac şi câteva sticle cu vin. Momente artistice realizate de şcolari de la clasele primare. Au răsunat „Eroi au fost, eroi sunt încă” , „Treceţi batalioane române Carpaţii” şi s-au recitat poezii cu miez patriotic.
Aducându-şi aminte de anii războiului, Catinca Buşilă (n. 1932) ne-a povestit cum s-a refugiat, în 1941, cu cei din familia sa, la Jorăşti. La revenirea în sat: case distruse de proiectilele artileriei sovietice, cadavre, groază. În 1944, alt şir de nenorociri. Gospodăriile renăscute sunt incendiate, de data asta, de nemţi.
