În ciuda numărului redus de participanţi, protestul "Vrem cinematograf în Galaţi" are toate şansele de a deveni una dintre cele mai de răsunet mişcări de protest locale din ultimii 25 de ani. Asociaţia "Galaţi, oraşul meu" a reuşit să pună la nivel naţional problema singurului oraş mare în care nu există niciun cinematograf.
Pornind de la premisa că nu atât numărul contează, cât vizibilitatea, organizatorii au ales o modalitate inedită de protest. Au organizat ad-hoc o "vizionare" în aer liber în parcul din faţa fostului cinematograf Ţiglina, pe scaune aduse de ei şi privind la un ecran imaginar. "Proiecţia" a durat câteva zeci de minute şi s-a îmcheiat în ropote de aplauze, ca după un film de calitate. În fapt, spectatorii-protestatari au vrut să atragă atenţia că în Galaţi rulează un film horror, al unui oraş împresurat de gropi, probleme grave precum lipsa căldurii şi apei calde, dar cu autorităţi locale promiţând obiective iluzorii precum aeroport şi tunel pe sub Dunăre, după cum sublinia unul dintre protestatari.
Slabe speranţe pe plan local
Aşa cum ne-a împărtăşit şi înainte de protest, Bogdan Radu Brânzan, preşedintele Asociaţiei "Galaţi, oraşul meu", nu crede că sunt prea multe şanse ca problema să se rezolve doar prin implicarea autorităţilor locale. În ani de zile s-au scos din circuitul cultural toate cele opt cinematografe gălăţene, iar o soluţie pentru măcar o sală de cinema în tot oraşul actualmente nu există.
Mai mult, autorităţile nu au reuşit nici măcar să preia în patrimoniul local sălile de cinema care au rămas netransformate în discoteci ori săli de bingo, fiindcă RADEF-ul nu le predă. Instituţia centrală a cinematografiei este blocată de propria-i nefuncţionare, în lipsa unui consiliu de administraţie pe care Ministerul Culturii se tot codeşte să-l numească.
Astfel, speranţele stau mai degrabă în potenţiali investitori, eventual din afara Galaţiului, care ar dori să câştige de pe urma unui public însetat de film aşa cum s-a putut vedea la fiecare ediţie a festivalului în aer liber "Future Movie" şi se poate constata constant, în parcarea multiplexului brăilean, unde cel puţin jumătate dintre autoturisme au numere de Galaţi.
Prin urmare, cei din Asociaţia "Galaţi, oraşul meu", în ciuda prezenţei reduse de la mitingul lor - maxim 50 de persoane - s-au bucurat că "s-au ocupat toate cele 30 de scaune pe care le-am adus, ba au mai fost şi în picioare. Deci am avut sala plină...". Mai mult, manifestul lor pentru cultură a devenit vizibil în restul ţării.
"De ce eu?" va întreba şi de ce nu există cinema în Galaţi
"Am fost contactat, la ceva timp după crearea paginii de Facebook dedicate protestului, de domnul regizor Tudor Giurgiu, ne-a declarat Brânzan, căruia nu-i venea să creadă că la Galaţi nu există nici măcar cinematograf privat, măcar la mall. Nu înţelegea unde se duc, totuşi, gălăţenii la film şi i-am explicat că la 20 de kilometri, la Brăila. S-a oferit să ne ajute, să atragă atenţia asupra acestei anomalii strigătoare la cer, mai ales că acum se află în plin turbeu cu ultimul său film, «De ce eu?», care va rula şi la Casa de Cultură a Sindicatelor vinerea viitoare (3 aprilie, n.n.)".
Purtând pancarte cu "Investiţi în cultură!", "Cinema=Normalitate", "Cultură=Demnitate", ba unii şi cu popcorn sau sucuri, ca în sala de spectacol, gălăţenii strânşi vineri după-amiază în jurul iniţiativei Asociaţiei "Galaţi, oraşul meu" au ignorat ploaia rece pentru a atrage atenţia că filmul mut, monoton şi prost în care joacă cetăţenii şi autorităţile deopotrivă trebuie să ia sfârşit.
