Un an... Un an întreg de durere şi de nelinişte. Un an de când Marius Claudiu Covrig - cel căruia i s-a potrivit prea repede titlul de erou - cădea pe câmpurile de luptă din Afganistan.
Vineri, în tăcere, aceia care continuă să îl iubească au luat parte împreună la o slujbă de pomenire, la mormântul său de pe Aleea Eroilor din Cimitirul Eternitatea. Un moment plin de emoţie şi durere, dar şi de iubire, pe care Marius l-a salutat, de acolo din ceruri, milităreşte.
Un drum care nu se opreşte aici
Ce s-a întâmplat în această zi dovedeşte în toate felurile că drumul soldatului gălăţean nu s-a oprit, deşi a trebuit să se întoarcă anul trecut acasă înainte să-şi încheie misiunea, una de onoare, una prin care şi-a demonstrat mai mult decât trebuia curajul şi demnitatea. Lacrimile părinţilor şi mâinile tremurânde ale camarazilor pe arme sunt cele mai grăitoare semne că Marius Claudiu Covrig nu este doar un erou, ci a fost un om apropiat tuturor celor pe care i-a cunoscut.
Ultimele cuvinte
Cu lacrimi în ochi atunci când amintirile despre Marius se deapănă precum un râu care nu au a fost lăsat să curgă îndeajuns, tatăl său ne spune că nu şi-a dorit vreodată ca fiul lui cel drag să îşi asume o misiune atât de periculoasă. Nu a avut însă puterea să îl împiedice, dar a reuşit să-l roage să participe la dificila misiune fără să încerce să fie un erou.
"Sunt ultimele cuvinte pe care i le-am spus...", ne mărturiseşte tatăl lui Marius, izbucnind în plâns. Băiatul său şi-a încheiat însă din nefericire astfel una dintre misiuni, devenind un erou.
Batalionul martirilor
Batalionul 300 Infanterie "Sfântul Andrei" Galaţi, din care făcea parte şi Marius Covrig, este unitatea militară română care a suferit cele mai grele pierderi în misiunile de menţinere a păcii din Afganistan.
În urma misiunilor au mai căzut dispărut la datorie sublocotenenţii Narcis Şonei, ucis în aprilie 2005 şi Ionuţ Cosmin Sandu, mort în luna martie a anului 2008.
