Avocata Paula Iacob a murit, miercuri, la vârsta de 83 de ani, după o perioadă mai lungă de spitalizare, în urma unor suferinţe mai vechi, relatează MEDIAFAX.
Paula Iacob a fost internată, la sfârşitul lunii august, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, ea având suferinţe mai vechi cardiace şi pulmonare, precum şi diabet. Iniţial s-a suspectat că aceasta ar fi făcut şi un accident vascular cerebral, însă diagnosticul nu a fost confirmat, au declarat pentru MEDIAFAX, surse medicale.
Ulterior, avocata a fost transferată la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, fiind internată, o perioadă, la Secţia Cardiologie.
La sfârşitul anului trecut, Paula Iacob a căzut pe stradă şi a suferit o fractură de şold, având nevoie de două intervenţii chirurgicale.
În aprilie 2013, cotidianul „Viaţa liberă” a publicat un interviu, în cadrul campaniei „Interviuri de Top”, cu avocata Paula Iacob. În cadrul interviului, pe care celebra avocată ni l-a acordat chiar la ea acasă, Paula Iacob ne-a mărturist că şi-a petrecut copilăria într-un internat, departe de familie şi de dragostea celor dragi, dar a recunoscut că asta a ajutat-o să se apropie de oameni şi să înţeleagă că doar prin muncă poate reuşi. „De teamă că voi fi un copil prea răzgâiat, părinţii mei au hotărât să mă dea, încă de la vârsta de şase ani, la... internat! La Pitar Moş. Era o şcoală de fete severă, condusă de călugăriţe catolice, din Ordinul Mary Ward. Şcoala avea specific de limba germană şi franceză. Decizia lor m-a speriat. Urma să ajung într-o lume total străină mie, fără copiii cu care mă jucam, fără prietenii părinţilor mei, care ne umpleau foarte des casa. Acum, după atâţia ani, îi sunt însă recunoscătoare tatălui meu pentru că "m-a dat la maici". Acolo am învăţat limbi străine, acolo am învăţat să cânt la pian, acolo am luat lecţii de modestie, de bună purtare, de bun simţ... Să ştiţi că această stricteţe a lor, această disciplina "germană", în care am fost educată, mi-a făcut mult bine. Încă de atunci am înţeles că trebuie să respecţi nişte reguli - chiar dacă pe moment nu-ţi convine. Perioada de internat m-a ajutat şi m-a învăţat să nu mai fiu timidă. În internat, însă, mi-am format obiceiul de a lucra şi de a face ceva în plus faţă de programul şcolar. De aceea sunt foarte fermă atunci când vorbesc despre educaţie. Pe mine m-a transformat dintr-un copil răsfăţat, care aştepta să i se servească totul pe tavă, într-un copil muncitor. Acolo am învăţat şi că trebuie să lucrez şi că trebuie să mă zbat pentru a obţine ceva. Am învăţat că nu obţii nimic dacă eşti bleg", ne-a mărturist atunci Paula Iacob.
Pasionată de motociclism şi automobilism, celebra avocată ne-a povestit şi faptul că a ajuns să studieze dreptul doar pentru că a vrut să-i îndeplinească tatălui său dorinţa de a fi studentă la 16 ani. Avocatura însă nu a fost chiar pe primul plan, Paula Iacob lucrând iniţial ca gazetar sportiv, mânată în acest domeniu de pasiunea pentru sporturile de curaj. Ulterior, în 1954, a decis să îmbrace roba de avocat, lăsându-şi, în peste 60 de ani de avocatură, amprenta pe viaţa multor oameni. „Am avut şansa de a avea curajul să-l apăr pe Nicu Ceauşescu. Aceasta mi-a atras întâi antipatia unora, apoi cea mai frumoasă felicitare, care a venit de la un fost deţinut politic. Îmi amintesc cum Corneliu Coposu, care ar fi trebuit să îmi spună să nu-l apăr pe Nicu, să nu mă lupt să-i demonstrez nevinovăţia în legătură cu acel genocid, care a fost inventat pe loc, nu se ştie de ce jurişti, mi-a spus că nu copilul Ceauşescu a făcut rău acestei ţări, nu el a omorât oameni la Canal, la Jilava şi Aiud. Atunci am înţeles foarte multe. După ce, la rugămintea unei colege, care era căsătorită cu nepotul doamnei Ceauşescu, am stat de vorbă cu Nicu, mi-am dat seama că este departe de a fi un om rău şi vreau să vă spun că de câte ori vorbesc de el am o lacrimă în colţul ochiului pentru că nu trebuia să moară atât de tânăr. Aşa am devenit cunoscută. Trebuie să rămân recunoscătoare amintirii lui. Viaţa şi faptul că am fost atunci bună cu Nicu Ceauşescu m-a făcut să devin cunoscută şi să am în jurul meu această prezenţă a oamenilor”, mărturisea cunoscuta avocată.
În acelaşi interviu, pe care ni l-a acordat cu foarte multă amabilitate, avocata Paula Iacob ne-a vorbit şi despre societatea zilelor noastre, vădit nemulţumită de ceea ce vede în jurul său. „Domnia buzunarului mi se pare o domnie teribil de urâtă şi nedreaptă, dar, din păcate, stăpâneşte societatea de azi. Mi-aş dori ca societatea noastră să fie iar stăpânită de ideea unei cariere, de ideea unui viitor frumos, de ideea existenţei unor copii inteligenţi, bine pregătiţi pentru viaţă, pentru a deveni cineva. Şi eu am fost tânără. Şi eu eram fericită că aveam picioare frumoase, dar ideea principală a vieţii mele nu a fost să îmi arăt picioarele. Ideea vieţii mele a fost să realizez ceva. Nu pot să nu-i mulţumesc acestei profesii, care mi-a dat posibilitatea de a obţine de la viaţă foarte mult din ceea ce mi-am dorit”.
Pe lângă sutele de dosare de care s-a ocupat, Paula Iacob a lăsat în urmă şi două asociaţii cu care se mândreşte întreaga ţară. A reuşit să organizeze Federaţia Română a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO, al cărei preşedinte fondator este, dar şi Asociaţia Femeilor de Carieră Juridică, pe care a condus-o până la finalul vieţii.
