*„Cei răi la suflet nu pot fi educaţi!” *
De pe strada 1 Decembrie 1918, din zona blocului SC5B, a răzbit până la noi un sfâşietor strigăt de durere. Cineva, „un om rău la suflet, ne spune cu sufletul la gură doamna Ecaterina Trif, ne-a otrăvit pisicile de care aveam grijă eu şi alţi vecini. Avem aciuată pe lângă bloc o căţeluşă blândă căreia omul acela rău se străduieşte încă din primăvară să-i vină de hac. Atunci i-a pus otravă şi au murit puii căţeluşei. Acum a pus iarăşi otravă şi au murit pisicile…”
„Îl ştiu cine e, e un pensionar rachier care nu mai are loc de bietele fiinţe obligate să trăiască din mila oamenilor. Şi ei, câinii, cum ştiţi, ştiu cine are sufletul rău, de aceea, uneori îl mai latră pe individ. Acesta nu-i însă un motiv ca să ucizi fără milă. Mai bine ar dispărea el decât nişte fiinţe nevinovate”.
„Ca să poţi iubi şi animalele, nu numai pe tine, îţi trebuie educaţie, dar vă spun eu, pe ăştia răi la suflet nu-i poţi educa. Am venit la ziar pentru că ştiu că iubiţi animalele şi mă puteţi înţelege. Vă rog scrieţi să nu se mai repete astfel de acte de cruzime!”
Cum vedeţi, noi am recepţionat cum se cuvine mesajul cititoarei noastre şi chiar îi înţelegem durerea. Ştim în acelaşi timp, aşa cum a mai spus-o de mai multe ori, că nici pisicile şi nici câinii fără stăpân n-ar trebui să-şi aibă sălaşul pe stradă.
Dar nici aceste fiinţe nevinovate nu sunt de vină că noi, oamenii, nu suntem în stare să dovedim omenie chiar şi în cazul animalelor. Ici-colo, primprejurul blocurilor din oraş, sălăşluiesc astfel de fiinţe necuvântătoarea cărora unii locatari le dau apă şi de mâncare.
Gestul acestor oameni este cu adevărat de lăudat, ceea ce nu e valabil şi pentru aceia care aruncă otravă. Dacă nu vă plac acele fiinţe şi vă deranjează numai cât le vedeţi, măcar nu le aruncaţi otravă! Uitaţi-vă însă măcar o dată în ochii acestor fiinţe nevinovate şi veţi găsi ceea ce nu găsiţi în ochii multor oameni!…
Va veni probabil vremea când şi noi românii vom şti şi vom avea mijloacele necesare pentru a ocroti aceste fiinţe născute fără voia lor în stradă. Până atunci însă, personal rămân cu regretul că nu avem şi noi acea Poliţie a animalelor, care, la o adică, te poate duce în cătuşe la puşcărie numai pentru că ai neglijat, înfometat, însetat sau ai omorât un animal.
Repet totul, toate depinde doar de noi oamenii, inclusiv „curăţarea” străzilor şi cartierelor de acele haite înfometate de câini, care sunt realmente periculoase.
Până una alta însă vă îndemn la toleranţă cu gândul că toate fiinţele de pe pământ sunt lăsate de Dumnezeu şi cu convingerea că nu omul hotărăşte dacă o fiinţă este mai mult sau mai puţin importantă pe acelaşi pământ.
