NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt? Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă…

Era cât pe ce, dar s-a oprit. Şi s-a prăbuşit. Şi au rămas cuibarele goale. Şi copacii au rămas goi şi ai nimănui. Şi văzduhul a rămas gol şi al nimănuia. Şi am început să (mă) întreb: al, a , ai, ale cui (mai) sunt şi (mai) rămân toate acestea…

lăsaţi psihiatrii să vină la mine – sunt plini cu defecte, vorbesc de pe deal, vorbesc de pe vale, fac frumos, fac urât: unul se crede Napoleon, altul se crede Hanibal (!) unul strigă la altul: io-s Ştefan cel Mare (!) altul strigă la unul: io-s Ion Vodă cel Cumplit…

(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!)…

(!) desenează fluturi pe asfalt/ – fluturi mulţi, cu cretă colorată – şi-i descântă şi le spune cum,/ când şi unde au mai fost odată şi-au trăit şi au murit frumos,/ fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt/ liniştiri, chiar dacă-s mai puţine cantilene, lăcrămări şi-uimiri/ printre mâini…

(!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, iar din tăcerea şi uimirea mea…

era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul resemnării de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret…

(!) sărută mâna DREAPTĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale (!) (!) adu-ţi aminte şi de mâna-i STÂNGĂ, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim TOȚI - (cine nu vrea, să plece-n altă ţară)…

(!) nimica nou despre viaţă şi despre moarte chiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă (!) (!) de unde şi până unde începe să ningă exact când vreau să întreb de ce nu plouă (?) (!) de unde şi până unde începe să plouă exact când vreau să întreb de…

(!) nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu otravă delicată - totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o - mai de mult - pe toată, şi lacom ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie…

stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu - oricând şi oriunde... se duce şi se cruceşte pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă - se închină mai frumos decât sora ei,…

(!) știi tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul ne/răbdării, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când - în pururea - ca…