Moto: "Nopţile erau adevărate victorii ale luminii./ Secundele se izbeau aşa de tare unele de altele,/ încât auzeam numai Luna proaspătă şi rotundă ca o mirare./ Aşa de mult o iubeam pe Maria." (Iolanda Cremene) Cele Marii, veniţi la mine!... am "câine bun" lipit pe poartă, am o scrisoare (pentru toate) sosită de la Marea Moartă! Demult, a pus-o într-o sticlă un Om născut întru Salvare... şi (din fântână în fântână) uite-o la mine-ntr-o căldare! Stăteam încet, l� ...

Când nu era, ziceam că sunt/ numai al meu şi-al nimănui... trimişii mei în patru zări/ vedeau că nu-i, plângeau că nu-i şi se-ntorceau în locul lor/ la fel de singuri şi învinşi, din ce în ce mai ofiliţi,/ din ce în ce mai mici, mai stinşi, din ce în ce mai trişti, mai rari,/ din ce în ce mai amărui, şi opt cuvinte repetând:/ îţi spun că nu-i!... îţi spun că nu-i! Şi, când a fost, am zis că nu-s/ decât al nimănui şi-al ei... veniţii mei din patru zări/ ved ...

În cultul arhaic al Primăverii, pe lângă sensul/rosturile lui biblice, Paştele-i încă motiv/forţă de primenire, de purificare, de uitare a Deşertăciunii. Pe lângă acestea toate, aşteptarea/sosirea Paştelui, prin toate reprezentările şi modurile sale de manifestare, indiferent că se întâmplă/petrec în biserică,  în Cale, A/Casă, Ori/Unde, încă (mai) constituie cel mai puternic prilej de aplecare la picioarele Cuvântului... (la Început a fost Cuvântul, nu?)... de tra ...

Trec pe strada Brăilei, zona din faţa Spitalului Judeţean, pe partea stângă, spre capătul sudic al Frunzei. Totu-i anapoda. Când unii abia termină de reparat, alţii se apucă de stricat. E foarte adevărat: nu poţi strica, dacă nu eşti vandal; şi nu poţi să nu strici, dacă nu vrei să nu ai de reparat. Dacă unii mătură gunoaiele aruncate de marţafoi, alţii se grăbesc să le împrăştie din nou, asigurând (fără scrupule) decorul scârbos al Noului Oraş. Mi se face grea� ...

Moto: "Mai dezvelesc un pic de lut, dau la o parte/ tristeţi şi ură şi tot răul care-a fost,/ pun flori de câmp şi frunze vii şi frunze moarte/ peste iubire, ca să aibă adăpost!" (Iolanda Cremene)   Deschid o carte...(doar aşa, la întâmplare)... aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi, le dau bineţe şi le dau la fiecare tot ce aţi spus, şi tot ce ştiţi, şi tot ce vreţi!   Simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte... (până la sânge încă simt căldura lor)... într ...

Aici a fost un câine...stă scris pe aer: câine, ham-ham şi cuţu-cuţu...atât a mai rămas din cel ce-a fost stăpânul (prietenul) livezii: alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas!   Din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepte apa şi osul, joaca şi vorba de alint, a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare, doar vremea-nţepenită în floarea viscolind!   Şi chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudul printre cireşii straşnici strigându-l înapoi să apere păm� ...

Autobuzul 105. În staţia de la Cafe Journal, cu telefonul la ureche, se suie un nene huruind în ghearele unui entuziasm inutil. Din vorbele-i strigate (mai ceva decât pe front, înainte de atac) pricep că-i vorba despre o întâlnire la ora 12,00 fix, "la un grătar, la o scrumbie lungă şi la un pahar întru cinstirea corespunzătoare a intrării ălui de sus acolo", după cum zice (grongăneşte) înflăcăratul călător. Astfel, vreau/nu vreau, aud: "La ora 12, cu ce ai luat şi tu, s� ...

Moto: "Copacii înfloresc instantaneu...             şi clopotul se aude ca o chemare acasă"                                             (Iolanda Cremene)   Când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele... (nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără stele, fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece, cu praştia bleste ...

Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare...oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă nimicul, şi dacă nimicul se lasă cules de tot...oare la ce mama pădurii mai sper să se îndrepte ce-i strâmb prin definiţie, şi încă şi mai ...

Grătarul, sirena de alarmă şi masca de gaze (în formă continuată şi în ritm alert) au devenit scumpele noastre simboluri naţionale, mai ales de când ne fasolim că suntem capitalişti, ne doare-n cur/bura munţilor Carpaţi de tot şi de toate, ne doare-n cotul Pisicii de indiferenţa lui Dumnezeu, zicem şi facem ce vrem, zvârlim cu barda-n Lună, uităm că riscăm să rămânem şi fără bardă, uităm că această Libertate înseamnă (trebuie să însemneze) Responsabilitate. Da ...