Moto: "Şi bat la uşa noastră, bat întruna,             şi ne inundă plânsul pe sub prag...             de-a pururi ne dispreţuieşte luna,             arzând sublimă ca Ioana d' Arc!"                                             (anonim folk)   De dimineaţă până-n seară stau la pândă să văd cum vine din adânc...primul să văd alcătuirea-i goală, singură şi blândă cum bate-n geamuri, toată, fă ...

vezi statuie în mişcare?!/ e a lui...fiindcă n-are loc de vis şi loc de stare!/ care lui?! (ce întrebare!)... cel sărac de tot şi toate/...(n-are nici măcar păcate!)... are numai nişte zile,/ numai versuri termopile, numai chire, chiraline,/ şi lavande, şi sulfine, numai tare mult şi bine,/ oarecare, oarecine... stele perpendiculare/ şi sintagme trafalgare, şoapte de sirene fripte/ printre scylle şi caribde, are chiar ce nu se ştie:/ loc de veci în ciocârlie!... ş-are chiar c ...

Sunt trei pisici. Două, una albă cu pete negre şi una neagră cu pete albe, stau în podul bucătăriei. A treia, roşcată cu gri, locuieşte în grădină. Cele din pod sunt sperioase şi timide, se ascund de cea din grădină, care-i mai rea şi-şi plimbă aerul de regină peste suflarea animală a gospodăriei. Rele sau bune, poznaşe ori nu, sunt frumoase, chiar foarte frumoase. Să le vezi pe cele de sus cum miorlăie după mâncare, însă n-au curaj să coboare în ogradă nici când ...

Şi de atâta vreme, doamna în rochie de stambă, fiică din flori a pădurii de salcâmi şi a fluturelui condamnat la lux de lampă, mă aşteaptă să-mi dea sufletul...şi îmi trimite rugăciune: primăvara, prin ghiocei... vara, prin maci...toamna, prin zloată... iarna, prin lupi şi prin viscol şi prin omăt... şi aud pe marginea orizontului mâinile ei întinzându-se şi arătându-mi că toată viaţa şi toată moartea nu va face îndărăt nici un pas şi că nu se va desprinde n ...

Doar patru cuvinte. După atâtea dimineţi de pândă şi mirare şi admirare  şi sfială şi chiar frică, doar patru cuvinte îmi spune această halucinantă femeie în rochie neagră, tocită de sprijinirea vioarei pe umărul stâng, Şi după atâta aşteptare şi căutare şi nădejde, consider că meritam să-mi spună mai multe cuvinte, să mă dumiresc, să scap de insomnii şi de gânduri devastatoare, să încerc s-o ajut cu ceva, dacă vrea şi dacă trebuie s-o ajut. Dar nu, aceas ...

Moto: "am să te prind că vii să furi zarzăre,             fir-ai să fii, moarte de pasăre!"                                                 (anonim folk)   Îmi sfârâie inima, doamna mea, de parcă un câine flămând şi bătut mârâie... şi-mi cere iertare că abia mai poate printre viaţă şi moarte să se târâie! Mi-i frică să afli cum tremură, mai ales când eşti din ce în ce mai departe... şi numai tu ştii s-o ...

Misterioasa femeie din ziarul de vineri (statuia în mişcare, cum am îndrăznit să-i spun) nu face nici un semn că vrea sau nu vrea floarea de nu-mă-uita. Scotocesc în buzunar şi găsesc "Rochia fără sfârşit", o carte cu poezii mică (oleacă mai mare decât unghia unui cititor consacrat) şi, cu tot cu floarea albastră printre filele mărunte, o aşez pe umărul stâng al doamnei, în locul în/semnat de vioară. Coboară genele, ridică genele... şi începe să plece spre cimitir, ...

Moto: "Undeva, într-un colţ al Pământului,                         Biblia eliberează adeverinţe"                                                       (anonim)   Nu pot veni, astăzi mă duc la doamna Mâine, plec mai devreme, că-i târziu... şi vreau s-ajung la timp, fiindcă am visat că face pâine încă de ieri... la revedere, drumu-i lung!   E foarte lung... şi-am auzit că niciodată, încă de azi, ac ...

În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi tot El, de multe ori, se face că plouă! şi, bineînţeles, tot rezistentul şi bătrânul Tată, dacă vrea, ne frige o secetă corespunzătoare sufletelor noastre din ce în ce mai pietroase, de mâncăm troscot şi căpriţă ...

Ai grijă, fiule, ai grijă:/ poartă blândeţe de pisică şi (morganatică, din fire)/ suceşte fire prin firide antice, noi, aşa, moderne.../ dacă întrebi, la o adică, zice că toarce în simbria/ destinului şi, pasămite, este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi... te zgârie de-i ceri la viaţă/ o zi în plus... mai bine fugi şi-o laşi în plata cui o dat-o/ (a zeului stăpân şi tată)... e stâncă Nona şi seduce.../ parşivă parcă blestemată!   Ai grijă, f ...