Motto:
”frumoaso,/ ți-s ochii-așa de negri încât seara,/ când stau culcat cu capu-n poala ta,/ îmi pare că ochii tăi adânci sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste văi/ și peste munți/ și peste șesuri/ acoperind pământul c-o mare de-ntuneric/ - așa-s de negri ochii tăi,/ lumina mea” - (Lucian Blaga)
LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ
aşa de caldă şi aşa de rece,
spune-mi - în clipa următoare -
cine mai trebuie să vină,
cine mai trebuie să plece
pentru a fi continuare
a vieţii şi a morţii laolaltă,
fără tăgadă şi de o potrivă
pe drumul dintre cântecul de leagăn
şi până la cântarea de colivă (?)
cine mai trebuie să tacă-n
fără sfârşirea cea divină?
spune-mi - în clipa următoare -
LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ (!)
