Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" CREDINȚĂ (la capărul mamei Anica Hurduc, 99 de ani - Țărnă Ușoară!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cineva
care merită cel mai frumos poem scris vreodată,
care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică:
un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă!

Aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagă
de unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit,
unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început,
şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid!

Aşa am crezut întotdeauna: cum nu există virgulă între
subiect şi predicat, aşa nu există egal între iubire
şi moarte, şi cum nu există egal între mamă şi capăt,
aşa nu există virgulă între respect şi nădăjduire!

Aşa am crezut întotdeauna: nu am ştiut întotdeauna
că mama este la fel de frumoasă şi pe nisip şi pe zăpadă,
însă o lacrimă sintactică şi morfologică îmi spune:
acuma este foarte târziu să mai înveţe "a muri vrodată"!

Citit 2771 ori Ultima modificare Miercuri, 16 Iunie 2021 21:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.