Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Lege şi Rost (in/credibil tangou?)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

S-apropie...ea este...nu se poate

să fie Alta, Altceva...nu am

decât o mare-mare bucurie:

parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam,

din care bea întreaga Omenime

şi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost,

să-i mulţămească, să-i sărute mâna

fiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost!

S-apropie încet şi-nlăcrămată,

cu mâinile întinse spre Atunci,

când număram până la Şapte Taine,

până la Zece straşnice Porunci!

Sigur că da...se vede pe drumeagul

pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ştii:

parcă nu pot să cred că vine Mama

întru-nceputul altei Veşnicii!

[păcat că-i doar un Vis pe care-l poartă

Deşertăciunea (cui?) din poartă-n poartă!]

Citit 5658 ori Ultima modificare Vineri, 29 Octombrie 2021 23:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.