Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" RE/CAPITULARE (la Jumătatea Vieţii)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Tu ai ajuns la jumătatea vieţii,/ eu trebuia să fi murit de mult -

sunt prea bătrân ca să mai pot pricepe/ dacă am fost nemernic ori incult!

Trag linie, adun... şi mi se pare/ că e zadarnic tot ce am făcut

să (re)cunoşti în ultima secundă/ sufletul meu de (ne)(re)cunoscut!

Mi se aude sufletul prin tindă - / mă dau de ceasul morţii, dar nu ştiu

că n-are drăgosteală pentru mine,/ nu are nici devreme, nici târziu!

Şi doar (i)-am zis alintături întruna,/ am vrut să-mi dau şi viaţa pentru ea,

dar a trecut şi trece pe alături - / cică-i străină, că nu-i moartea mea!

Şi nici stăpânul ei nu mă ascultă - / şi-l tot conjur să-mi spună de ce sînt

cel cărui fără vrere i se-ntâmplă/ lehamitea uitării pe pământ!

Îl rog să-mi dea doar binecuvântarea/ iertării pentru tot ce am făcut -

nici dumnezeu nu vrea să (re)cunoască/ sufletul meu de (ne)(re)cunoscut!

Tu ai ajuns la jumătatea vieţii - /drum drept în cea de-a doua jumătate

să-ţi fie până unde, până când/ se şterge-ncet orice eternitate!

Citit 5750 ori Ultima modificare Luni, 17 Ianuarie 2022 22:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.