(!) iar când îmi pricepea nedumerirea
din frăgezimea sufletului meu,
vorbea de Curăţie şi Răbdare -
tot ce-i miraculos trece prin greu (!)
(!) şi se uita la Cer, dar şi la mine -
şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt,
doar Lacrima iubirii şi Puhoiul
iertărilor cum intră în Pământ (!)
(!) doar descântarea sacră a Uimirii
din leagăn, din surâs şi de la sân
când încă nu-nvăţasem ce înseamnă
nici să nu plec, dar nici să nu rămân (!)
(!) mă duc să văd şi să aud o clipă -
mă-nclin, fac semnul crucii şi deschid:
numai Absenţă pentru Veşnicie,
în locul majestos de lângă schit (!)