DOUĂ CAPETE (de/spre clipă)

DOUĂ CAPETE (de/spre clipă)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”

(!) în care capăt al secundei/ să cred că vei veni la timp?

ai fost în capătul acesta/ când eu eram în celălalt? –

am fost la începutul vieţii/ acestei clipe, şi scâncea,

poate pricep şi eu că are/ un capăt rece şi-unul cald (!)

 

(!) cel rece să fi fost acela?/ cel cald, atunci, când/cum va fi?

de ce scânceşte, oare?/ oare, dacă nu ştiu, ce pot să-i fac? –

se umple leagănul cu plânsu-i,/ n-am nici un cântec s-o descânt –

oare-o fi ultima, aceea,/ ne/cunoscută, fără leac (?)

 

(!) dacă a fost cel cald acela,/ cel rece când/cum va veni? –

am fost la naşterea-i, şi plânsu-i/ parcă-l ştiam de undeva –

sunt prea mărunt pentru această/ imensă clipă...şi, atunci,

de ce-am crezut şi cred şi-acuma/ că poate fi secunda mea (?)

 

(!) m-am plâns şi eu, cum şi secunda,/ că nu am vreme, că n-am timp,

că-i cald, că-i rece, că-i totuna/ dacă-i ceva ori altceva,

şi am fugit din ceas, din leagăn,/ şi am strigat din cest imens:

te rog să-mi spui în care capăt/ să te aştept, frumoasa mea (?!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 5712 ori Ultima modificare Duminică, 28 Mai 2023 18:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.