Moto: Dacă vrei să vezi ultima şi cea mai mare tristeţe
de pe pământ, uită-te la o pădure fără animale!"
(anonim)
Vin lupii toţi, acuma!... i-auzi?... (nu mai rezistă
flămânzi, fără lupoaice, cu lăcomia tristă,
cu ochii duşi aproape de stins, fiindcă n-au
văzut măcar o umbră de căprioară!... hau!...)
Hau! hau!... cât mai încoace, spre sat, spre îndurare...
(unde or fi, acuma, atâtea căprioare...?...
pe una a mâncat-o poetul... ştii tu când...
când umbra poeziei fierbea pe cest pământ!)...
Dar unde-s celelalte?... te uită şi vezi bine
cum fug din cărţi, din moarte... şi se retrag în sine?!...
vin lupii toţi să-ntrebe de ce? oare de ce-i
atâta lăcomie?... şi se retrag şi ei?!
Hau! hau!... hai mai încolo, acuma, pe cărare,
să-i aşteptăm cu lacrimi, cu pâine şi cu sare,
să le citim isprava poetului... şi-apoi
să vezi ce fel ne roagă să (nu) urlăm şi noi!.
