Moto: „Se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci,
cresc aripile Tainei şi putrezeşte Cina…
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci!…
sunt iarbă până unde a ostenit lumina!”
(Iolanda Cremene)
Înţeleg foarte bine vorba ei
când îmi spune că trebuie să ajung repede
unde cerul se face totuna cu pământul...
numai că sunt despărţite de-o lespede!
Înţeleg foarte bine vorba ei
când îmi spune că trebuie să ajung încet
unde curcubeu-i cărare între una şi alta...
între unu şi altul, între un regret şi alt regret!
Înţeleg foarte bine tăcerea ei
când aude şi vede cum o fac pe deşteptul
şi cred numai şi numai în deşertăciune...
însă nu ştiu care-i stângul şi care-i dreptul!
Înţeleg foarte bine vorba ei,
înţeleg foarte bine tăcerea ei... dar n-o ascult,
chiar dacă aud şi văd că mă ajunge cealaltă:
ultima viaţă/moarte din puţin şi din mult!
