Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]:
es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar
îmbătrâneşte papagalu-n colivie...
şi eu degeaba-mbătrânesc în calendar!
Silabisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare
acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis,
cestei minuni să-mi cer oleacă de iertare!...
Nu i-am cerut, n-am ascultat-o şi n-am scris!
Stă (negreşit) pe balansoar... şi mai şi cântă...
şi-n ochii mici... (două cireşe amărui)...
văd cum îşi poartă (fără vină) cea osândă...
şi nici nu cere ajutorul nimănui!
Stă după gratii... şi-i mai cade câte-o pană...
ar mai trimite câte-un tril, dar n-are cui...!...
Îmbătrânesc degeaba-n biata mea nirvană...
şi-(n veci de veci) n-am să pot fi în locul lui!
