Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov cu dumitriţe
de atunci, când toate cele multe erau cestea toate
pe cărarea dinspre gara cea măruntă şi uitată
în lumina puţintic-a lămpii(sticlei) afumate!
Bună fie-ţi dimineaţa cum atunci, în ochii fetei
care se ducea la gară să aştepte-un tren de noapte
încărcat cu bună ziua, încărcat cu foaie verde
ca lumina amăruie-n sticla lămpii afumate!
Bună fie-ţi dimineaţa până-n dimineaţa ceea
din străfundul amintirii, plin cu visuri colorate,
plin cu abur din suflarea tânăr-a locomotivei
foaie verde desenată-n sticla lămpii afumate!
Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov, doamnă de unde
vin gutui şi dumitriţe să ne ia în cel departe,
să ne spună o poveste, să ne-arate o poveste
scrisă pentru totdeauna-n sticla lămpii afumate!
