Interviu exclusiv cu arhitectul-şef al Galaţiului, Dragoş Buhociu
- Sunteţi în funcţie de un an şi două luni. Există vreun proiect în Galaţi asupra căruia v-aţi pus amprenta de la început până la sfârşit?
- Este proiectul care a fost lansat acum aproape o lună, al Comisiei de Aviz Comun, prin care ne propunem să eliminăm drumurile pe care le fac cetăţenii la diverşi avizatori şi să vină doar la noi ca să ia acel aviz, plătind şi o singură taxă. Mai avem foarte multe proiecte la care lucrăm, proiecte în implementare... urbanismul e o chestiune de durată, se şi spune că nu mulţi arhitecţi ajung să-şi vadă operele apreciate în timpul vieţii. Şi proiectele începute sunt foarte multe, pe mai multe categorii.
- Haideţi să enumerăm câteva!
- Lucrăm la mai multe proiecte de debirocratizare. Un alt proiect lansat anul trecut, dar care nu-mi aparţine în totalitate, este certificatul online de urbanism, care face ca o persoană care locuieşte, de exemplu, la Londra sau la Madrid să poată obţine informaţii referitoare la construire de la ea de acasă, ceea ce e un fapt foarte rar în România şi îmbucurător pentru Galaţi. Avem, de asemenea, foarte multe proiecte la care sprijinim celelalte direcţii ale Primăriei pentru realizarea unor obiective, de genul interioarelor de cartier, unde noi asigurăm suportul urbanistic, mai exact furnizăm tot felul de planuri, poziţionarea unor obiective, tipul de obiective care ar fi acolo necesare şi nevoia urbanistică de ceva sau de altceva. Şi mai avem foarte multe proiecte pure de urbanism, şi anume planuri de urbanism. Planul de Urbanism General este deja realizat, l-am moştenit, ca să spunem aşa, în schimb realizăm multe planuri de urbanism zonale; unul foarte cunoscut, care va fi probabil terminat la începutul primăverii, este cel din zona LMK, unde se face o operaţiune urbană de asanare foarte necesară. Şi mai avem în derulare planurile urbanistice zonale pentru zona centrală a oraşului şi pentru faleză. Sunt planuri redactate acum nişte ani, pentru nevoile de atunci. Nevoile s-au schimbat şi noi acum dorim să dăm oraşului o altă faţă.
De câteva mii de ani, de când există oraşe pe pământ şi, ca atare, există ştiinţa şi arta urbanismului, din Mesopotamia încoace, Egipt şi aşa mai departe, se cunoaşte foarte bine că oraşul nu poate creşte şi nu se poate dezvolta decât din centru către periferie. Asta este teoria, aşa se face. Din păcate, în România s-au aplicat modele stranii, ante-’89, s-au făcut acele cartiere-dormitor care au făcut ca oraşele noastre să arate, comparativ cu orice alt oraş din Occident, destul de straniu. Noi dorim foarte mult - şi pentru mine este şi un pariu personal - să refacem centrul Galaţiului de o manieră în care el va putea să iradieze dezvoltare, civilizaţie, frumos, către întreg oraşul. El a fost lăsat cam în paragină. Acum, dorim să ne aplecăm asupra lui, şi aplecarea asta înseamnă că vom reface acest plan de urbanism zonal pentru zona centrală, pentru a da posibilitatea celor care doresc să construiască şi să investească s-o facă. (n.r. - detalii, în articolul "Primăria aşteaptă idei pentru inima oraşului").
În paralel, avem un proiect foarte ambiţios, care a şi început, acela de a da o nouă faţă porţiunii de oraş care porneşte de la Trei Star, coboară până la Hotel Galaţi şi apoi merge, în dreapta şi în stânga, până la Dunăre şi până la Biserica Greacă. Proiectul face parte din această viziune a noastră care spune: "Galaţiul nu mai e un oraş gri şi prăfuit şi care trebuie evitat de turişti pentru că nu ai ce face în el, Galaţiul va avea o viaţă urbană, va avea locuri de întâlnire, va avea posibilităţi pentru ca toate grupele de vârstă şi clasele sociale să poată să facă ceva în oraş". Pe mine asta m-a surprins neplăcut când am venit în oraş, faptul că există doar sporadic astfel de locuri, care, în literatura de specialitate, se cheamă locuri în care consumi oraşul, adică în care te bucuri de oraş. Nu trebuie să faci ceva deosebit. Poţi să bei o cafea şi să citeşti un ziar, într-un cadru plăcut.
- Spuneaţi de gri şi prăfuit. Granitul pus la Potcoava e gri, iar după zăpadă a rămas mult praf. Cinstit, vă place cum arată zona Potcoava şi centrul?
- Cred că e un mare pas înainte faţă de ce a fost acolo, vă spun foarte sincer. Cred, de asemenea, că se pot face lucruri şi în viitor, dar trebuie să fim realişti. Faptul că noi intervenim acolo abia după 40 de ani - ţin minte că "pişcoţii" aceia de la Trei Star au fost puşi în anii ’80 şi de atunci nimic nu s-a mai întâmplat - ne-a făcut să ne ducem într-o zonă destul de complicată. De la foarte mult minus, acum suntem peste zero. Vom fi şi mai mult peste zero.
- Vine primăvara în curând şi, apoi, vara. Lumea va ieşi din nou pe faleză, un punct de atracţie pentru gălăţeni. Ce aveţi în plan pentru faleză, pentru că aproape nimeni nu-i mulţumit de acea zonă, poate cu excepţia cârciumarilor de acolo?
- Din punctul meu de vedere, şi faleza a fost abandonată, la fel ca centrul oraşului. Am mai spus-o, faleza ar trebui să devină cea mai mare piaţă urbană a Galaţiului, o piaţă urbană de multe hectare în care, pe tot parcursul anului, să se întâmple lucruri. Am demarat anul trecut un studiu care va măsura din punct de vedere geotehnic ce se întâmplă acolo cu solul. Au fost nişte pseudostudii, să fim cinstiţi, care au făcut referire la anumite foraje sporadice şi care au spus cum că solul e foarte slab şi nu poate suporta nimic. Poate este aşa, poate nu este aşa. Proiectul făcut anul trecut de Universitatea Tehnică din Iaşi va continua şi anul acesta şi va măsura efectiv toată faleza, se vor face sondaje peste tot şi se va vedea ce poate sta acolo. Dar eu îmi doresc foarte mult ca acolo să putem construi obiective publice şi faleza să nu mai fie doar o zonă pur de promenadă. De-a lungul falezei nu e niciun punct de atracţie. Nimeni în România nu are o asemenea bogăţie şi mi-ar plăcea să ne comparăm cu oraşe cu un astfel de front la apă - acesta mi-e un subiect foarte drag, e şi subiectul tezei mele de doctorat. Faleza trebuie să înceteze de a fi o zonă restricţionată. Acolo, dacă vreau să am o piaţă urbană, trebuie să pot construi.
- Şi nu e complicat, în condiţiile în care se spune că pe taluzul superior e interzis a se construi până la o anumită distanţă?
- Ba da. Ceea ce ştim noi este, cum ziceam, o constatare empirică, "aşa s-a spus", fără argumente certe. Oamenii au spus "nu ştim ce e acolo, nu ne băgăm, interzicem". Corect, că poate cade. Noi acum măsurăm şi, la finalul anului, vom avea un raport complet despre tot ce avem acolo şi vom vedea ce putem face şi ceea ce nu putem face. Dar faleza e o chestiune artificială şi nu trebuie să uităm asta. Ea nu e de la bunul Dumnezeu, a fost făcută aşa în anii ’60-’70. Tot ce face mâna omului tot mâna omului repară. Adică angajarea peisagistică foarte sumară acum, cu zece copăcei şi trei tufişuri, şi cu obiectele de artă lăsate şi ele în paragină nu pot să susţină această poveste. Eu mi-aş dori acolo un edificiu public, nu neapărat de dimensiuni foarte mari, o zonă care să atragă oameni.
- Ceva gen teatru, piaţă?
- De exemplu, la Oslo şi la Sidney, pe faleză, în buza apei, ei au Opera. Noi avem imaginea foarte stranie că apa trebuie protejată. Nu, oamenii trebuie să se bucure de apă şi asta o faci când le dai puncte de întâlnire acolo şi locuri în care ei pot să facă ceva. Chestia cu plimbarea e interesantă, dar asta se făcea în secolul XIX, în care se ieşea la promenadă. Ne vom duce la promenadă în continuare, dar e foarte puţin, vrem mai mult. Eu mi-aş dori să văd pe faleză 100.000 de oameni odată. Asta înseamnă piaţă urbană, asta înseamnă inima oraşului.
- Aţi făcut anul trecut IMOFEST, o iniţiativă binevenită. Ce urmări practice sunt după acel eveniment?
- Evenimentul a fost gândit pentru a aduce în aceeaşi sală toţi actorii urbani, adică municipalitatea, firmele private care doresc să investească în Galaţi, proiectanţi, consultanţi, constructori şi, evident, investitori. Noi am pus pe masă ceea ce avem, şi anume un portofoliu de terenuri pe care vrem să le dăm spre a fi dezvoltate de sectorul privat şi, de asemenea, un portofoliu de bune intenţii. Adică, ne-am angajat public că, atunci când cineva va dori să investească în Galaţi şi se va îndrepta spre un astfel de teren al municipalităţii, noi o să-i ajutăm în demersurile privind construirea, cu certificatul de urbanism, cu avizele etc. Rezultatele au fost mixte, să zicem aşa. În primul rând, oamenii au căpătat încredere că la Galaţi se întâmplă lucruri. În al doilea rând, a venit şi concurenţa, şi reprezentanţi ai municipiilor alăturate (Brăila, Tulcea, Focşani), ca să vadă cam ce investiţii ar putea trage spre ei. Au existat contacte despre închiriere, concesionare sau vânzare a anumitor terenuri. În cele trei luni de atunci, nu există un rezultat tangibil, tranzacţii publice nu s-au făcut încă, dar există intenţii şi pentru birouri, şi pentru retail, şi pentru rezidenţial. Mult mai important decât o tranzacţie este faptul că într-un loc considerat depărtat şi incert, un fel de Est sălbatic, au venit foarte mulţi oameni pentru prima dată, au văzut că existăm şi ne-au spus că avem, paradoxal, un mare avantaj: faptul că oraşele din Ardeal sunt suprasaturate de investiţii face ca investitorii să caute alte zone, unde este şi forţă de muncă, unde sunt platforme industriale...
- Revenind la zona centrală, sunt multe clădiri vechi retrocedate care acum sunt abandonate. De exemplu, fostul liceu Cuza, fostul sediu al Primăriei, fostul restaurant Bulevard, fostul sediu al Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport. Ce puteţi face având în vedere că se află într-o zonă zero, care se vrea a deveni un punct de atracţie?
- Punctual, Primăria poate face două lucruri. În imobilele pe care le putem dobândi, putem face intervenţii directe, imobilul din Domnească 58 (Casa Geshov) este un exemplu în acest sens. Încercăm acelaşi lucru şi la clădirea de lângă Liceul Cuclin. Celălalt lucru este unul punitiv, dar şi de încurajare. Aceste imobile neîngrijite le propunem pentru procedura de supraimpozitare. Este o procedură lungă, complicată şi în multe alte oraşe (vezi Timişoara), proprietarii au dat în judecată municipalitatea şi în anumite cazuri au câştigat. Cazurile punctuale trebuie discutate punctual.
- În zona Ţiglina a construit toată lumea cum a vrut.
- Da, zona A-urilor este o problemă a oraşului, dar şi o oportunitate. A avut o parte pietonală, acea esplanadă care e foarte ofertantă. În mod natural, oamenii au început să construiască acolo, pentru că e un flux foarte mare de trecători. Eu cred că problema a fost a Primăriei la momentul respectiv, pentru că în momentul în care tu, ca administrator al domeniului public, îţi dai seama că o zonă e ofertantă, trebuie să faci ceva acolo. Dacă o laşi de izbelişte, n-o să se mai întâmple nimic niciodată decât la modul negativ. Starea de acum este de nedorit, ne propunem să realizăm acolo anul acesta un plan urbanistic zonal prin care, pentru prima dată după 30 de ani, să măsurăm ce s-a construit, să dăm seama ce e acolo şi să propunem soluţii. Dat fiind că acele imobile sunt intabulate, soluţia cea mai logică este de a face un regim unitar, astfel încât toţi să se alinieze şi la stradă şi pe înălţime, la o anumită cotă. Unde există amenajări ilegale, ele vor fi desfiinţate.
- De ce sunt aşa de multe garduri în Galaţi?
- Dacă vă duceţi, de exemplu, în Parcul Viva, care are un gard mai mic decât altele, veţi vedea că locurile de joacă sunt exploatate într-o manieră foarte dură. Şi e un parc care este foarte nou.
- Şi credeţi că un gard de jur-împrejurul Parcului Eminescu ar opri vandalismul?
- Nu, e o discuţie foarte lungă şi iarăşi punctuală. În ceea ce priveşte spaţiile de la parterul blocurilor, acolo a fost o dorinţă expresă a cetăţenilor, a mii de oameni.
- Dar la zonele publice?
- Cred că soluţia este de a pune o separare simbolică, un pseudogard care să facă o separare vizuală, dar care să nu gonească oamenii. Proiectul Parcului Eminescu este încă în curs, căutăm soluţii înspre a-l face cât mai prietenos, accesibil şi deschis tuturor.
Valea Oraşului, zona şic a Galaţiului?
Intrările unui oraş sunt foarte importante pentru imaginea oraşului respectiv. Intrarea în Galaţi dinspre Brăila, dinspre dig, s-a rezolvat, arată civilizat. Ce facem cu celelalte, dar şi cu zona Gării CFR, o altă poartă de intrare în Galaţi?, l-am întrebat pe arhitectul-şef Dragoş Buhociu. "Da, am ajuns la normalitate în zona intrării dinspre dig, vom intra în normalitate şi cu intrarea dinspre nordul judeţului. În ceea ce priveşte chestiunea gării, şi aici e doar opinia mea personală, mi-aş dori ca în viitor Valea Oraşului, zona aceea care e formată doar din case, să devină o zonă asemănătoare cu centrul vechi din Bucureşti, adică o zonă de cafenele, de mici galerii de artă, de locuri şic. Are o accesibilitate foarte bună, are avantajul că are doar case şi, istoric vorbind, este foarte aproape de inima oraşului. Şi ajungem la gară, care este foarte aproape de acea zonă, ele se completează oarecum".
Unde sunt trandafirii de pe Brăilei?
Scuarul de pe strada Brăilei, încadrat de nişte borduri supraînălţate, a fost sursa a multe sesizări primite pe adresa redacţiei. Oamenii ne-au întrebat şi de ce s-au scos trandafirii superbi care erau acolo în fiecare an. Am "pasat" aceste întrebări către arhitectul-şef al Galaţiului, Dragoş Buhociu. "Proiectul a urmărit să creeze un ansamblu unitar pe tot scuarul, de la Inelul de Rocadă şi până la Stirex. Din ce mi s-a spus şi mie, pentru că de chestiunea asta s-a ocupat Direcţia de Lucrări Publice şi Gospodărire Urbană, succesiunea operaţiunilor este următoarea: întâi punem o bordură stânga-dreapta, pe urmă umplem cu pământ, apoi punem materialul vegetal. Pe acel pământ se vor monta rulouri de gazon şi din loc în loc vor fi nişte insule de arbori şi arbuşti care cred că la final vor arăta foarte bine", a fost răspunsul primit.
Primăria aşteaptă idei pentru inima Galaţiului [link]
Autorităţile publice locale şi judeţene, invitate să-şi expună realizările [detalii]
Foto Iulia Kelt și Arhiva ”Viața liberă”
