Activistă kazahă stabilită în Galaţi, despre situația de acasă: "Când l-ați văzut pe Putin plecând?"

Activistă kazahă stabilită în Galaţi, despre situația de acasă: "Când l-ați văzut pe Putin plecând?"
Evaluaţi acest articol
(44 voturi)

"Unei fete i-a fost spulberată jumătate de faţă, iar o femeie care căuta medicamente pentru nou-născutul ei a fost împușcată direct în cap. Sângele ei a acoperit trupul bebeluşului, pe care îl alăpta în acel moment. Nu au fost gloanţe rătăcite, ci lunetişti care trăgeau direct în cap sau în inimă. În timpul protestelor din 4-8 ianuarie, armata a împușcat pe oricine, indiferent dacă era protestatar sau un simplu trecător". Sunt imagini terifiante din prezentul Kazahstanului, aşa cum ne-au fost dezvăluite de Aigul Pavel, activistă kazahă pentru drepturile omului, care trăieşte în Galaţi.

În 2018, pentru că a dat like și a postat mesajul unui politician de opoziție, aflat în exil, Aigul a fost chemată la secția de poliție și amenințată cu urmărirea penală. Apoi, înaintea fiecărui miting paşnic, era supravegheată de poliție și de ofițeri ai serviciilor secrete chiar în fața casei sale. În acele zile, risca să fie reţinută ilegal doar pentru o simplă ieşire la cumpărături. Asta a trăit, până în decembrie 2019, când a ajuns în România, Aigul Pavel. Activista a acceptat să ne acorde un interviu, iar noi am fost curioşi să privim şi să înţelegem realitatea pe care o trăieşte Kazahstanul, prin ochii, mintea şi sufletul ei.

- Pentru a vă putea cunoaşte cititorii ziarului "Viaţa liberă", o să vă rog să îmi povestiţi despre copilăria şi viaţa dumneavoastră în Kazahstan. Însă înainte de a-mi spune unde şi când v-aţi născut, ce studii aţi urmat şi ce profesie aţi ales, îndrăznesc să vă întreb despre numele dumneavoastră, cu o rezonanţă oarecum neobişnuită pentru România - Aigul. Care ar fi semnificaţia lui?

- Numele Aigul este format din două cuvinte kazahe - "ai" și "gul". "Ai" se traduce prin "lună", iar "gul" prin "floare". M-am născut în 1986, într-un mic sat numit Akoba, în regiunea Kazahstanului de Vest. Aici am crescut. În 2001, familia mea s-a mutat la Uralsk. Acolo am mers la universitate, pentru a studia psihologia. Cu toate acestea, nu am lucrat în profesia mea. În principal, am lucrat în departamentul de personal în diferite companii. Amintirile din copilăria mea sunt diferite, nici nu știu de unde să încep…

- Când, cum şi de ce aţi devenit activistă pentru drepturile omului, membră a Grupului civic 405? Cum s-a manifestat lupta dumneavoastră cu regimul totalitar şi ce riscuri v-aţi asumat luptând pentru libertate?

- În urmă cu exact doi ani, am fost invitată să fiu activist voluntar pentru drepturile omului în cadrul mișcării "405" pentru drepturile omului (numărul 405 este numărul articolului din Codul penal din Kazahstan care îi urmărește pe activiștii civili pentru că au criticat guvernul, în special pe Nursultan Nazarbaiev, și pentru participarea la mitinguri pașnice). La acea vreme locuiam deja aici, în România. În Kazahstan, nu aș fi putut să lucrez în domeniul drepturilor omului, pentru că ar fi fost periculos și aș fi fost persecutată.

Înainte de a pleca în România, însă, autoritățile kazahe mă persecutaseră deja. În 2018, pentru că am dat like și am postat o publicație a politicianului de opoziție aflat în exil Mukhtar Ablyazov, am fost chemată la secția de poliție și amenințată cu urmărirea penală. Înainte de fiecare miting pașnic, am fost urmărită de poliție și de ofițeri ai Comitetului Național de Securitate (servicii secrete) în fața casei mele. În acele zile, nu puteam nici măcar să mă duc până la magazin, pentru că puteam fi reținută ilegal.

- În Kazahstan există o comunitate românească şi moldovenească, formată de-a lungul istoriei zbuciumate, când sate întregi din Basarabia au fost strămutate de sovietici. Aveţi vreo legătură cu această comunitate?

- Din păcate, nu cunosc foarte bine istoria Basarabiei. Am auzit că acest teritoriu a fost ocupat de ruși, dar nu cunosc detaliile. Iar eu nu am niciun contact cu această societate.

- Când şi cum aţi ajuns în România? Cu ce vă ocupaţi, aici, în Galaţi?

- Am venit în România în decembrie 2019, pentru că m-am căsătorit cu un român. L-am întâlnit când lucra la Atyrau, în Kazahstan, în 2016. Aici, în Galați, sunt implicată în activități legate de drepturile omului. Ajut la protejarea drepturilor compatrioților mei din Kazahstan.

- Ce oferă România şi nu vă poate oferi ţara natală?

- Aici, în România, cel puțin, există democrație. Mă simt în siguranță aici. În Kazahstan, aș fi fost demult urmărită penal din motive politice pentru activitățile mele în domeniul drepturilor omului și pentru criticile aduse autorităților.

- Cum arăta Kazahstanul pe care l-aţi lăsat în urmă şi cum arată cel de acum?

- Puține lucruri s-au schimbat de când am plecat din Kazahstan. Cu toate acestea, situația a devenit mult mai gravă. Oamenii trăiesc în continuare în sărăcie. Corupția a corodat absolut toate sferele vieții. Infractorii, funcționarii corupți, criminalii și pedofilii scapă basma curată dacă plătesc o anumită sumă de bani judecătorilor. Funcționarii fură miliarde din buget și nu poartă nicio responsabilitate. Petrolul și gazele, sectorul bancar, energia, mineritul aurului - practic toate sunt deținute de Nazarbaiev și de rudele sale, împreună cu chinezii și arabii.

Cu toate acestea, poporul kazah este unul dintre cele mai sărace. Nu credeți în imaginile frumoase, în prezentările de pe Instagram! Totul este o minciună. 85-90 la sută dintre kazahi au un salariu de 150-200 de euro pe lună. Cum poți trăi cu astfel de bani? Aproape toate persoanele apte de muncă din Kazahstan au credite ipotecare. Băncile lui Nazarbaiev acordă împrumuturi cu dobânzi foarte mari. Oamenii s-au săturat să trăiască în atâta sărăcie, neputință și propaganda autorităților ca și cum totul ar fi bine în țara noastră.

- În opinia dumneavoastră, ce se întâmplă, de fapt, acum în Kazahstan?

- Chiar acum se întâmplă un lucru teribil în Kazahstan. Pe lângă victimele nevinovate împușcate fără proces în timpul protestelor (potrivit martorilor oculari, câteva mii de civili au fost uciși), acum are loc o represiune brutală. În fiecare zi, primim sute de rapoarte despre persoane dispărute și ucise în timpul protestelor, despre detenții ilegale, tortură, dosare penale împotriva activiștilor civici etc.

Probabil că știți că actualul președinte, Tokaiev, marioneta lui Nazarbaiev, a dat ordinul de a se "trage pentru a ucide, fără avertisment". Astfel, în timpul protestelor din 4-8 ianuarie, armata a împușcat pe oricine, indiferent dacă era protestatar sau simplu trecător. Avem o mulțime de informații despre moartea unor cetățeni obișnuiți - mame, copii, șoferi de taxi, pensionari etc. O fată a avut jumătate de față spulberată de militari în timpul focurilor. O femeie care căuta medicamente pentru nou-născutul ei, în noaptea de 5 ianuarie, a fost împușcată direct în cap. Sângele ei a curs pe tot trupul copilului ei, pe care îl alăpta în acel moment.

Cel mai grav este că nu erau gloanțe rătăcite. Erau lunetiști care trăgeau, exact în cap, în inimă. Mulți protestatari pașnici au murit din cauza gloanțelor în cap și în inimă.

De asemenea, ceea ce ne îngrijorează foarte mult este intervenția militară a Rusiei. Nu credem că trupele CSTO vor pleca. Când l-ați văzut pe Putin plecând? Dacă intră, e pentru totdeauna. Exemplul Ucrainei, al Basarabiei, al DNR, al LNR (Donețk și Lugansk - n.r.) confirmă acest lucru. Putin vrea să construiască o copie a URSS. Poporul din Kazahstan este categoric împotriva ocupației Rusiei.

- Vă aşteptaţi ca protestele paşnice ale oamenilor să fie reprimate cu o asemenea brutalitate? Cum credeţi că se va încheia toată această stare de fapt? Vă este teamă pentru soarta celor dragi?

- Dacă nu există un răspuns ferm din partea comunității internaționale, autoritățile noastre vor reprima brutal protestele, din nou și din nou. Acest lucru s-a întâmplat în 1986 și în 2011, la Zhanaozen, când muncitorii din industria petrolieră au cerut o creștere a salariilor, iar acest fapt s-a întâmplat recent. Dar, de data aceasta, au fost mult mai multe victime. Nursultan Nazarbaiev a devenit o mare tragedie pentru poporul kazah. Din punct de vedere mental, el este încă un comunist. Nu există nicio garanție de securitate pentru nimeni în Kazahstan, inclusiv pentru rudele mele.

- Unde şi cum vă vedeţi peste zece ani?

- Nu știu unde voi fi peste zece ani, dar mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară dezvoltată și democratică. Dar voi fi acolo unde este soțul meu. Și voi continua, de asemenea, să ajut oamenii.

Kazahstan, istorie sub călcâi rusesc

„Cea mai sângeroasă izbucnire de violență din cei 30 de ani de independență”, aşa a relatat Reuters, citat de Mediafax, despre evenimentele care au marcat începutul de an, în Kazahstan. Totul a pornit de la paşnicele proteste de stradă, împotriva creşterii preţurilor la gazul natural lichefiat, dar s-a ajuns la violenţe fără precedent. Mai grav, la invitația preşedintelui Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokaiev, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), condusă de Rusia, a trimis trupe pentru a "restabili ordinea". Pe 10 ianuarie 2022 a fost zi de doliu naţional.

Situată în Eurasia, în partea de nord-vest a Asiei Centrale şi de sud-est a Europei Răsăritene, zona actualului Kazahstan a fost parte a Imperiului Țarist, apoi a URSS. A fost ultima dintre republicile sovietice care şi-a declarat independența în 1991, când fostul lider comunist, Nursultan Nazarbaiev, a devenit preşedinte. A demisionat din funcție la 19 martie 2019, dar încă deţine un control strict asupra politicilor de guvernare. Mulţi lideri opozanţi şi jurnalişti au fost ucişi în ultimii ani, iar observatorii vestici consideră alegerile din Kazahstan nedrepte, după cum consemnează Wikipedia.

Citit 6511 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Ianuarie 2022 14:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.