Sfârșitul acestui an agitat impune o trecere în revistă a celor mai stringente nevoi ale orașului Galați, întrebări și răspunsuri despre cum a acoperit Primăria Municipiului Galați atât promisiunile făcute cetățenilor, cât și pe cele pe care un management responsabil le impunea. Am obținut aceste răspunsuri din partea primarului Ionuț Pucheanu.
A.O. Galaţiul a obţinut mulţi bani prin PNRR pentru renovarea unor clădiri. Ce fonduri europene mai vizează municipalitatea să obţină?
I.P. Tot ce putem obține de la alocările din fondurile de mediu, cu siguranță bifăm. Urmează fonduri pe care să le putem accesa prin Planul Operațional Regional 2014-2027, care va intra în aplicare de la anul. Noi suntem pregătiți, sper că i-am obișnuit pe gălățeni ca municipalitatea să nu rateze aproape niciun fond european. Acestea nu sunt pe toată plaja de activități sau de nevoi pe care o avem în momentul de față, dar acolo unde sunt canalizate, pentru anvelopări, pentru eficienţă energetică sau pentru reabilitare profundă şi consolidări n-am ratat nimic din ceea ce s-a pus până acum la bătaie.
A.O. Ca să ne facem o idee, cât se investește la nivel municipal în educație?
I.P. Dacă vreți să calculăm toate fondurile europene, depăşim zeci de milioane de euro. Dar acum vorbim de Planul Naţional Regional, care se va închide la sfârşitul anului viitor, de actualul PNRR și de viitorul Plan Operațional Regional, care va începe cel mai probabil în primăvara anului viitor. Îmi place să cred că undeva în 2026 putem vorbi la nivelul Galațiului de acoperirea sută la sută și de refacerea în proporție de sută la sută a tuturor edificiilor dedicate învățământului.
A.O. Dar în sănătate cât investește Primăria?
I.P. E vorba tot de câteva zeci de milioane de euro. În momentul de față, cred că sunt 35 de milioane de euro, sper să nu greșesc suma, chiar m-am uitat pe niște documente pentru toate cele trei spitale aflate în subordinea municipiului Galați. Mai urmează acum încă un apel pentru dotări la nivelul fiecărui spital în parte, mobilier, partea asta ușor non-medicală. Şi aici vom bifa.
A.O. Gălățenii sunt nemulțumiți de stagnarea lucrărilor în cartiere.
I.P. Da, așa este, unul dintre constructorii contractați are o problemă în momentul de față, se baza pe niște contingente de muncitori extracomunitari, care, din cauza modului mai mult sau mai puțin românesc de a se face treaba în consulate și ambasade, o spun eu, dacă nu are curaj nimeni să o spună, primesc viza o dată la două, trei, patru luni. Poate ar trebui să mă abțin de la a comenta lucrul acesta, pot înțelege procedurile, dar șase luni ca să obții o viză pentru România mi se pare puțin cam mult.
A.O. În context, oamenii acuză că termenele acordate pentru lucrări sunt mult prea lungi, astfel că pe şantiere sunt de multe ori doar 3-4 muncitori. Există vreo posibilitate de a fi scurtate aceste termene?
I.P. Nu, pentru că nu Primăria dă termenele, ci proiectantul. Când îți dă studiul de fezabilitate, îți spune cât costă aproximativ, deși rar se înșală, îți stabilește și termenul de punere în operă. Noi facem licitația, vine constructorul, semnăm contractul, de acolo absolut tot e înscris în studiul de fezabilitate, care e însușit de Primărie, dar nu e făcut de ea.
A.O. Când vor ajunge primii investitori în Parcul Industrial?
I.P. Avem deja primii trei investitori, deci am spart gheața, un lucru pe care nu l-am anunțat, îl știți în premieră dumneavoastră acum. Primii trei investitori sunt deja în Parcul Industrial și avem solicitări în continuare pentru ca şi alte entități să concesioneze sau să închirieze diferite suprafețe de teren. În Zona Liberă, în ultimul an am reușit să mai închiriem încă 12 sau 14 hectare către diferiți agenți economici, în momentul de față mai avem aproape 70 de hectare din 80-83 de hectare pe care le aveam la începutul anului în curs. Lucrurile încep să se miște, avem discuții cu diferite entități și societăți la nivel european, sper din tot sufletul ca într-un viitor apropiat să putem anunța că cineva și-a întors privirea și a ales orașul nostru pentru a investi într-o capacitate consistentă de producție.
A.O. Domeniul ar fi producție sau servicii?
I.P. Producție, pentru că să oferi acolo servicii e prea departe.
A.O. Mai transportă autobuzele aer?
I.P. Nu prea. Știu, a creat rumoare declarația mea la momentul respectiv, dar, din păcate, îmi place să cred că nu sunt politicianul sadea, pentru care totul e extraordinar, nu spune niciodată "Nu", nu face promisiune peste promisiune, eu cred că am ieșit din spectrul acesta de politician pur sânge și vreau să mai spun, cu toate că s-ar putea să deranjez sau să creez neplăceri, ăsta e purul adevăr. Că vor gălățenii să-l admită, că nu vor, că vrem să trăim în bula noastră sau că avem senzația că ceea ce am spus nu este adevărul general valabil, eu unul nu pretind lucrul acesta, dar, din observațiile mele, și dacă vreți, ieșim, stăm zece minute aici, pe balconul de la biroul primarului, să vedeți câte autobuze și câte troleibuze trec în aceeași direcție cărând doi, trei, patru, cinci oameni. Eu înțeleg și nemulțumirea dumnealor, pentru că, într-adevăr, logica unui transport în comun nu înseamnă musai să aștepți 15-20 de minute în stație, dar în același timp, fiind vorba de banul public și fiind vorba de societatea care în momentul de față consumă cei mai mulți bani din bugetul local, peste 60 de milioane de lei se duc anual către Transurb, încercăm să mai diminuăm cheltuielile, pentru că mâine, poimâine ajungem ca tot ce încasăm din taxe și impozite locale să transferăm către Transurb. Nu vreau să accept lucrul acesta, pentru că Galațiul și gălățenii au nevoie de mult mai multe lucruri, nu doar de a fi plătite 600 de salarii la Transurb.
A.O. Cât ar trebui să coste un bilet de autobuz pentru ca primăria să nu mai subvenționeze Transurbul?
I.P. Zece lei minimum.
A.O. Nu e posibil ca pe traseele care nu sunt viabile economic să introduceți agenți economici privați?
I.P. Nu se poate, pentru că, din punct de vedere legal, avem delegarea făcută conform unor directive europene, care spun că ori contractezi cu o companie proprie, ori scoți la licitație. Nu merge sistem mixt, pentru că din punct de vedere economic și legal n-ar fi o concurenţă corectă, în momentul în care compania de stat ar beneficia permanent de ajutor. Ori alegi una, ori alta.
A.O. Aţi declarat că s-ar putea reintroduce tramvaie pe Calea Prutului. A fost o greşeală scoaterea acestora?
I.P. Nu, la momentul respectiv. E ca şi cum ai întreba un doctor în momentul de față dacă amputarea brațului a fost cea mai bună decizie, dat fiind faptul că au apărut tehnologii noi. Vorbim de decizii luate acum câțiva ani. Dacă le-am fi luat acum câțiva ani, la fel cum a fost cu încălzirea centralizată, cel mai probabil astăzi mai mult de jumătate din ceea ce am reușit să facem nu s-ar fi putut realiza, pentru că toți banii s-au dus pentru a acoperi niște găuri ce păreau a fi fără fund. La fel ca şi doctorul, trebuie uneori să tai pentru ca restul corpului să poată supraviețui și să meargă mai departe. Aşa am fost şi noi puși în postura mai puțin plăcută, asupra căreia se poate reveni. Nu pretind că modalitatea aceasta de încălzire pe care noi o folosim astăzi e cea mai bună, cea mai eficientă. Nu am pretins niciodată, am pretins de fiecare dată că este răul cel mai mic sau decizia cea mai puțin proastă pe care o puteam lua la momentul respectiv.
A.O. Staţia de epurare din Cantemir este una dintre lucrările aşteptate de foarte mult timp. Când va fi gata?
I.P. E în probe în momentul de față. Cel mai probabil, strict ca stație de epurare, va fi gata până la sfârşitul anului, se lucrează în momentul de față la linia de deversare a apelor tratate în Siret. Cel mai probabil, în ianuarie - februarie, dacă va ține cu noi vremea, se va finaliza și această lucrare, dar ea va putea fi operațională, sper eu, de la sfârșitul acestui an. E în probe în momentul de față, adică lucrarea în sine s-a finalizat.
A.O. Se mai aude ceva despre iniţiativa de a declara Galațiul stațiune turistică?
I.P. Da, suntem în dialog cu Ministerul Turismului, a rămas în sarcina noastră de a stabili care este zona din Galați, pentru că nu putem declara tot Galațiul "zonă turistică". Logica este următoarea: în momentul în care declari întregul oraș stațiune turistică, trebuie să îndeplinești niște parametri. Nu ai voie să investești în industrie, trebuie să investești numai în zona de hoteluri, deci producția ar dispărea total, trebuie să faci tot felul de artificii care nu mai țin de viața unui oraș. Și atunci, pentru a beneficia totuși de nişte fonduri pe care ni le dorim, vreau să analizăm și să nu ne grăbim, pentru că ulterior e greu de scos. Cel mai probabil, în lunile care urmează, stabilirea perimetrului care va fi declarat stațiune turistică se va finaliza și vom putea accesa ulterior fonduri europene strict pe zona respectivă.
A.O. Cât de veche e infrastructura de termoficare în Galați?
I.P. Există o formă semicentralizată în anumite zone ale orașului, avem 6.000 de apartamente care se încălzesc cu ajutorul unor boilere de mare capacitate plasate în fostele puncte termice. Am luat decizia, la momentul respectiv, ca acolo unde există o formă de conectivitate la sistemul centralizat mai mare de 50 la sută să venim cu soluţia de a monta aceste capacități de producție a agentului termic cât mai aproape de locul unde era nevoie de acest serviciu. Decizia a fost una corectă, pentru că am eliminat marile pierderi de pe magistrale, care într-o proporție de 90 la sută sunt aceleași de la construirea Combinatului Siderurgic și care înregistrau pierderi fantastic de mari. După cum ați văzut, de câțiva ani nu am mai avut acele surpări permanente. Iar pe cei care nu-și mai aduc aminte o să-i rog doar să treacă pe strada Bălcescu, acolo unde o dată la două săptămâni era absolut imposibil să nu fie echipele de la Calorgal care să sape și să remedieze situațiile din subsol. În anii care vor urma, va trebui să reintervenim, deși e o stradă refăcută în 2012.
A.O. Când ne vom plimba pe faleza refăcută?
I.P. Cel mai probabil, peste trei ani de acum încolo. Ghidul încă nu a fost lansat, probabil va fi lansat până la jumătatea anului viitor. Pentru a putea lansa licitația, trebuie să știm ce avem voie să facem și ce nu, deci avem nevoie de ghid. Sper ca până la sfârșitul anului 2023 să se poată apuca de treabă cel care va fi să câștige licitația și sper ca până la sfârșitul lui 2026 să se și finalizeze. Vorbim de 3,5 km de faleză, nu e o suprafață mică de reabilitat.
A.O. Se mai poate face drumul prin curtea Poliției de Frontieră?
I.P. Se poate face, suntem pe ultima sută de metri pentru a obține celebrul aviz de la MAI, avem garanția că-l vom obține și ulterior putem da drumul lucrării.
A.O. Sunteți mulțumit de derularea programului de parcări rezidențiale. Cum va accepta gălățeanul obișnuit cu parcarea la scară să folosească parcarea supraetajată?
I.P. Cum au acceptat și în alte orașe din România. Eu nu cred că gălățeanul e mai puțin educat decât braşoveanul sau clujeanul. Într-adevăr, atribuirea, ca procedură, e relativ anevoioasă, tocmai pentru a exista o transparență totală. Transparentizarea, din păcate, costă timp și uneori chiar și o formă de birocratizare. Avem câteva cartiere finalizate. Dacă am trasa cu vopsea acum, până în primăvară nu s-ar mai cunoaște nimic. În primăvară, vom relua activitățile de trasare în diferite cartiere, dar, din păcate, va dura mai mult și decât ne-am imaginat noi.
A.O. Plaja "Dunărea" nu pare să aibă succesul financiar scontat.
I.P. Plaja "Dunărea" este pe plus într-un sezon. Într-un oraș precum Galațiul, ne-am cam obișnuit ca totul să fie gratis. Nu poți face investiții de milioane de euro și ulterior să acoperi de la Primărie toate cheltuielile. E păgubos. N-are nicio urmă de logică de management să ții totul gratis, în condițiile în care acesta nu e un serviciu public. Că 50 de lei a părut prohibitiv, prețul acesta a rezultat din niște studii, vom analiza pentru sezonul viitor luând în considerare numărul de oameni care au intrat, vremea, pentru că fiind aquapark în aer liber este extrem de influențat de vreme. Sunt multe elemente care influenţează, dar per ansamblu costuri - beneficii, activitatea este pe plus.
A.O. Există nemulțumiri şi referitoare la curățenia oraşului.
I.P. Da, numărul de lucrători de la Ecosal e mult mai mic decât a fost vreodată și nu găsim efectiv oameni. Încercăm să mai ridicăm salariile, ca să devină mai tentant. Pe de altă parte, dacă nu vom înțelege să colectăm, să strângem gunoaiele, să așteptăm să ajungem până la primul coș și să nu scăpăm de ele oriunde, nu vom putea acoperi niciodată această problemă. În lockdown, când lucrătorii de la Ecosal nu au ieșit pe străzi, acestea erau impecabile, cu toate că nu le salubriza nimeni. Cine nu era ca să arunce gunoaie la întâmplare? Chiar ai noștri cetățeni nu erau.
A.O. Importul de forţă de muncă e o soluție ori angajații din terțe țări ne folosesc ca pe o țară de tranzit?
I.P. Cu străinii e mai greu, avem experiența celor de la Gospodărire Urbană, unde, într-adevăr, de două ori am adus și de două ori au plecat.
A.O. În afara sediului BCR, are Primăria intenția achiziţionării de alte spații?
I.P. Nu, în afară de sediul fostului Liceu "Cuza", să vedem dacă ne vom permite suma cerută, astfel încât să se facă dreptate celor de la "Cuza" și să fie aduși înapoi.
A.O. Supraimpozitarea cu 500 la sută i-a determinat pe proprietari să-şi refacă fațadele clădirilor?
I.P. Pe unii da, pe alții nu, alții au găsit tertipuri legale, și-au scos autorizații de construcții, perioadă în care nu-l poți penaliza, fiind în proces de remediere. Din păcate, faptic, nu se întâmplă nimic, sunt doar niște tertipuri pe care legea le permite în momentul de față.
