Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați este unul dintre cei mai mari angajatori zonali. Proiectele iniţiate de instituţie sunt diverse și necesită o expertiză care nu se poate găsi decât în cadrul unei organizații academice.
Într-un interviu cu rectorul Universității, prof. univ. dr. Puiu Lucian Georgescu, acesta ne-a oferit detalii despre cea mai complexă navă de cercetare din Europa, o serie de evenimente culturale importante, rolul universității în educație, precum şi despre disfuncții ale instituțiilor cu care universitatea gălățeană colaborează.
- Conduceți o instituție implicată profund în educație, cercetare și producție. Ce studii aveți, domnule profesor?
- Sunt inginer chimist de meserie, am terminat la Iași, la Institutul Politehnic. Am doctorat în Științele Vieții, în Franța, și mai multe studii postdoctorale în Franța, Italia, Belgia și Statele Unite. Domeniul meu de expertiză acum ar fi Știința și ingineria mediului.
75 de ani de învăţământ superior la Galaţi
- În curând, se va desfăşura o festivitate ce va marca 75 de ani de la înființarea universității...
- Pe 20 martie, va fi o sesiune omagială cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înființarea universității, la care vor participa cadre didactice, cercetători, autorități, colaboratori din mediul economico-social și presa.
- Câte facultăți avea universitatea la înființare?
- La înființare, în 1948, erau doar două forme de învățământ, pedagogic și mecano-naval. Acestea au fost primele forme de învățământ superior oficial la Galaţi. Nu se numea universitate, se numea institut și primea finanțare de la bugetul de stat.
- Ce loc ocupă Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați în ierarhiile naţionale?
- Suntem printre primele zece din România.
- Cât de mult ocupați din piața muncii din Galați?
- La ora actuală, gestionăm cam 4.000 de contracte de muncă, suntem unul dintre cei mai mari angajatori din regiune.
Universitatea gestionează 60 de milioane de euro pe an
- Ce surse de finanțare aveți?
- Bugetul de stat și veniturile proprii, ultimele sunt constituite din diferite surse, adică taxe, regii și cheltuieli indirecte din proiecte, taxe, consultanță, activități conexe pe proiecte, inclusiv training, activități de formare profesională, perfecționare și alte diferite proiecte cu finanțări extrem de diverse, de la cele locale la cele naționale. Mai avem ca sursă de venit participarea ca expert instituțional în diferite proiecte.
- Aveți proiecte lucrative proprii?
- Noi suntem o instituție care funcționează într-un statut mixt. Suntem mai mult instituție de interes public decât instituție publică. E o diferență între o primărie și universitate. Primăria este instituție publică clară, în timp ce universitatea este instituție de interes public, în sensul că noi colaborăm cu guvernul în baza unui contract instituțional. Noi facem niște servicii pentru care guvernul ne plătește. În condițiile în care dovedim capacitatea de formare profesională, avem resursa umană, resursa materială necesară, propunem o anumită cifră de școlarizare guvernului, ceea ce înseamnă la noi, de exemplu, 14 facultăți, cu peste 80 de specializări, guvernul apreciază care sunt alocările bugetare necesare și se face un așa-numit contract instituțional, nu este o alocare bugetară directă, ca la o primărie.
- Ce buget are universitatea gălăţeană?
- Ca execuție, 60 de milioane de euro pe an.
- Ce fonduri europene sau finanțări ați atras în ultimii ani?
- Anul trecut am avut alocare de la buget de 103 milioane de lei. În acest moment, avem în jur de 80 de milioane de lei din venituri proprii, obținute strict din alte surse decât cele de la buget. Din surse direct guvernamentale, 120-140 de milioane de lei. Avem astfel circa 60 de milioane de euro, din care 30 de milioane de euro de la buget, direct sau indirect, iar 25 de milioane de euro din venituri proprii.
- A crescut finanțarea din venituri proprii în ultimii zece ani?
- Avem o creștere pe venituri proprii, în ultimii trei ani, pe mandatul actual, cu zece la sută pe an.
- Studenții străini reprezintă o sursă de finanțare?
- Da. Sunt mai multe tipuri de studenți străini, avem o categorie de bursieri ai statului lor, una de bursieri ai statului român, o parte vin pe taxe, care au un cuantum stabilit printr-o hotărâre de Senat, și studenți pe cont propriu valutar.
- A existat o diversificare a activității universității după anul, să zicem, 2010?
- După 2010, avem facultăți și specializări care nu existau, de exemplu Medicina, Medicina Dentară, Farmacia. Ele au 14-15 ani de când există, acum Medicina e facultatea care are cel mai mare număr de studenți. Managementul Mediului şi Știința Mediului erau în 2010 foarte la început spre deloc. Sunt discipline care au crescut mult. Sunt noi specializări în cadrul Facultății de Științe Economice și Administrarea Afacerilor. În special pe socio-umane, a crescut. A apărut specializarea Autovehicule Rutiere, care nu exista, s-au întărit specializări la Automatică, Calculatoare, Inginerie electrică și electronică, care provin din altele ce s-au dezvoltat sau sunt noi.
- Se coroborează programele de cercetare ale universității cu tematica tezelor de doctorat?
- Sunt la universitatea noastră patru școli doctorale, cu 16 specializări diferite, întotdeauna cercetarea de vârf este asociată cu cercetarea doctorală și postdoctorală. Noi urmărim stabilirea unor tematici care să corespundă cu cerinţele, mergem în general pe știință aplicată cu secțiuni importante de științe fundamentale. Şcoala doctorală este acreditată la cel mai înalt nivel, am fost una dintre primele universități acreditate, s-a schimbat legislația și a trebuit obținută acreditare la fiecare specializare. Avem un corp foarte important de conducători de doctorat, echipe de tutoriat și există acoperire financiară atât pentru burse, cât și pentru toate celelalte cheltuieli asociate cercetării doctorale, este activitatea cea mai scumpă.
"Pregătim oameni care să-şi găsească job"
- Intermediază cumva universitatea relațiile cu angajatorii după absolvire?
- În toate etapele de dezvoltare, începând de la planurile de învățământ și orientările anumitor discipline și specializări, întotdeauna este consultat mediul economico-social. Obiectivul nostru principal este să pregătim oameni care să-şi găsească job.
- În funcție de ce parametri stabiliți cifra de școlarizare?
- Pentru fiecare specializare este obligatorie o acreditare din partea ARACIS. La fiecare cinci ani, facem o acreditare pentru o anumită specializare. Trimitem un dosar, vine o comisie de la ARACIS și trebuie să dovedim că avem resursa umană, respectiv, cadre didactice și toate celelalte tipuri de personal necesar și resursa materială, laboratoare, echipamente. În condițiile în care se constată că avem această capacitate, ARACIS acreditează această specializare, acreditarea merge la Ministerul Educației, care propune o hotărâre de guvern în care se spune "Specialitatea X are capacitate 50 de locuri". Din acel moment, putem să facem înscrieri, concurs de admitere pentru acele locuri.
- Cum stabiliți ce specialitate e oportun să fie acreditată?
- Se face un studiu de piață, pentru că unul dintre criteriile foarte importante este angajabilitatea absolvenților. Ultima noastră dorință ar fi să producem șomeri cu diplomă, dar avem în vedere și cererea. De pildă, există ocupații în domeniul ingineresc de care România ar avea nevoie, dar nu există cerere. De aceea trebuie să păstrăm o balanță, e o chestiune foarte sensibilă, o facem anual, este de fapt o activitate continuă. Balanța între angajabilitate, cerere din partea mediului economico-social şi numărul de candidați.
- Cum vi se pare evoluția studentului actual față de absolventul de educație superioară comunistă?
- Principala diferență este în cascada, torentul, uraganul de informație. Înainte de Revoluție, unica sursă de informare era cursul profesorului, eventual cursul scris și ceva cărți, nu multe, care mai apăreau, accesul la informație electronică nu exista, accesul la carte și publicații străine nu exista. La nivel de cercetare, mai aveam din când în când acces la anumite reviste internaționale, dar foarte rar. Era, prin urmare, un efort de documentare extraordinar de mare al studentului, al profesorului, nu se putea ieși la conferințe. Ținând cont că acum e atâta informație pe capul studentului, există tendința să preiei o informație mai simplă, mai ușoară, decât să rezolvi o problemă, o iei gata rezolvată de pe internet. Decât să scoţi un referat care să-ți pună în valoare cunoștințele, abilitățile, mai bine copiezi unul de pe internet. Există această impresie falsă că accesul direct, facil, către informație e în favoarea individului. Formarea unui specialist se face în baza unei plaje largi de informație și în general ne ducem către documentele importante, verificate și serioase. Asta nu împiedică studentul să se ducă mai mult de-atât. Noi oferim toate posibilitățile, prin accesul la baze de date internaționale pe care le plătim foarte scump. Tocmai pentru ca studentul să aibă posibilitatea de a se informa unde crede el că e mai bine. Pe de altă parte, facem tot posibilul să-i valorizăm spiritul critic, de selecţie, ceea ce e foarte complicat, există tendința unui tratament superficial rapid și facil. Studentul din 2023 este la fel de inteligent ca studentul din 1989, doar că e altfel informat, informația lui e structurată diferit, însă nivelul de inteligență e absolut comparabil.
- Dar nivelul de învățare?
- Și aici este o problemă. Ce înseamnă învățare? Exista tendința înainte de 1989 să se meargă pe o învăţare care se ducea spre cantitate. Acum încercăm să ne ducem către calitate, să lăsăm creierul să zburde, dar un creier informat, structurat corect.
- Tehnica didactică s-a schimbat față de cea din 1989?
- Tehnica didactică era rezumată şi pleca de la creierul profesorului, de la nivelul de informație, de la abilitățile lui de comunicare și se oprea la degetele lui care scriau cu creta pe tablă. Se mai chinuia și scotea câte un curs, câte un îndrumar de laborator, mai făcea câte un document, ceea ce era complicat, asta era comunicarea, era extraordinară capacitatea profesorului de a comunica ce știe. Profesorii dintotdeauna au știut mult, de-aia suntem profesori. Problema este capacitatea de a comunica, pentru că ea nu ține numai de educație și de competențe, ci și de caracter, de propria formare. Acum, tehnicile pe care merg profesorii sunt de o diversitate extraordinară. Profesorii învață anumite tehnici de comunicare din mers. Gândiți-vă că am preluat mandatul pe 22 februarie 2020 și pe 15 martie s-a declarat starea de urgență și am trecut total pe online, mai puțin Teatrul, Sportul și Medicina. Noi, profesorii, am învățat odată cu studenții, că nici noi nu eram familiarizați cu predarea online. Toate tehnologiile, de a produce o judecată, de a ține studentul atent, de a-l menține într-o stare de colaborare profesor - student și studenţi între ei, chestia asta în online se face foarte greu.
- Ce are în minus studentul care este simultan victimă și beneficiar al fabricii de diplome față de studentul din 1990?
- Foarte multe lucruri. O secțiune din educație tot de la dumneavoastră (mass-media - n.a.) vine. Care sunt informațiile care apar la televizor? Cutare are patru clase și e milionar, cutare a reușit să aibă un Ferrari, trei Bugatti și își petrece vacanțele în Bali sau în Dubai ș.a.m.d. Și atunci șansa studentului să facă selecția e cauzată de acest bombardament informaţional. Aceasta nu se oprește decât în Coreea de Nord, unde vine guvernul și spune "Niciun fel de informație". Sau alt dictator care spune Google nu, aia nu etc. Nu-i o soluție. Acești studenți sunt obișnuiți să intre pe internet pentru orice.
- Ce activități întreprinde universitatea astăzi?
- Universitatea în sine are activități educaţional-formative și de cercetare. În afară de asta, utilizând competențele pe care le-au acumulat specialiștii din universitate și din parteneriate, universitatea se ocupă de activități diverse, cum ar fi implicarea în viața societății, proiecte de dezvoltare națională regională transfrontalieră, consultanță, participare la proiecte de formare a resursei umane în alte domenii. Noi avem acum 13.000 de studenți clasici, adică licență, master, doctorat și încă 10.000 de studenți care sunt la diferite forme de curs, de obicei mai scurte decât cele clasice, care se referă la reconversie profesională, perfecționare, formare profesională pentru diferite meserii în funcție de cerințele de la nivelul societății.
Cea mai mare navă de cercetare de pe apele interioare ale Europei
- Vom avea una dintre cele mai moderne nave de cercetare din Europa?
- După ultima prelungire din partea Şantierului Naval Giurgiu, deşi trebuia să fie gata în martie, termenul este 15 mai. Asta este data la care nava trebuie să fie gata, cu probele făcute, gata de marş.
- Cine finanțează acest proiect?
- Cea mai mare parte din finanțare este pe POC - Programul Operațional Competitivitate, asigurat de Ministerul Cercetării și Dezvoltării, actualmente Ministerul Digitalizării. Există și o importantă contribuție a universității, prin venituri proprii, au fost cheltuieli care nu s-au acoperit și atunci am completat din fondurile altor proiecte, pentru că este un proiect multifuncţional.
- Cât a costat această navă?
- Bugetul iniţial a fost de 20 de milioane de euro. Din cauza diferenței de curs valutar din momentul semnării contractului până în momentul finanțării, am pierdut cam 7-8 la sută din buget, în lei. Partea proastă e că această pierdere s-a cuplat cu inflația, pentru că avem aproape toate echipamentele importate. A crescut euro în raport cu leul și atunci puterea de cumpărare pe același buget în lei a fost mai mică, dar am reușit, cu un management tehnic, științific și financiar foarte bun, să acoperim. Proiectul are două componente. Lumea vorbește de navă pentru că este ceva deosebit, fiind o navă de cercetare de dimensiuni unice în Europa. Pe mări și oceane există competiție, au norvegienii, au rușii, au americanii, dar nu se compară. Aceasta este cea mai mare navă de cercetare de pe toate apele interioare ale Europei.
- Ce deplasament are nava?
- Nava are 44 de metri lungime, 11 metri lățime și 500 de tone.
- Câte domenii de cercetare se leagă de capacitățile acestei nave?
- Ne dorim ca această navă să acopere ceea ce noi numim dezvoltare durabilă. Aceasta are trei componente, componentă de mediu, componentă socială și componentă economică. Acolo unde va merge, nava va face o monitorizare și cercetare asupra componentelor de mediu (apă, aer, sol, sediment, biodiversitate). Se determină toți parametrii aerului până în troposferă, măsurăm apa, sedimentele, peste 50 de parametri, biodiversitatea, determinăm care sunt zonele de cuibărit, care sunt zonele de migrație a păsărilor și impactul lor asupra activităților economice, ale comunităților umane în general, inclusiv în zonele de ape de suprafață, în special pe Dunăre, dar mergem până la Rin, pe Marea Nordului, deci acoperim toată zona Marea Neagră - Marea Nordului. Sunt nouă laboratoare, cu o arie foarte largă de măsurare, zece cercetători internaționali permanenți pe navă, care au dormitoare, laboratoare proprii. Este ceva ce seamănă cu filmele pe care le făcea J.Y. Cousteau, noi vom face la fel. Filmăm tot ce facem, organizăm cursuri online pentru studenți din toată lumea. Ne oprim în porturi, intră studenții, fac cursuri la bordul navei. Alte studii care se fac la bord cuprind batimetria, se determină profilul 3D al șenalului navigabil. Pe Dunărea veche va trebui dublat debitul. Vrem să dublăm numărul de unități ale centralei de la Cernavodă. Pentru aceasta trebuie să știi care e profilul de fund. Sturionii își depun icrele în zonele cele mai adânci, cu ape liniștite, fără turbioane intermediare. Tot prin batimetrie putem afla în câți ani ne putem aștepta să apară o insulă pe Dunăre, simulări pentru a determina de câte ori trebuie dragat un șenal. Avem sisteme de observare a bancurilor de pești, pot merge până la identificarea volumului și chiar a speciilor.
- Având vaporul, veți fi nevoiți să faceți angajări de personal navigant?
- Universitatea are deja propria flotilă și propriile echipaje. Avem o navă mare, de peste 20 de metri, și cinci mai mici. Avem echipaje. Cei de la Piscicultură folosesc aceste ambarcațiuni, fac observații în teren, cei de la Mediu fac observații specifice pe aceste nave, cei de la Nave studiază motorul navei, vibrațiile, toate activitățile de întreținere a motoarelor.
Informația este cea mai scumpă marfă care există
- Internetul abundă de teorii ale conspirației. Au ele reflectare în preocupările universității?
- Nu afirmă nimeni că Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați este deținătoarea adevărului asolut, nici fiecare profesor în parte, nici instituția, nici vreo facultate. Rolul nostru e de a educa, avem şi o specialitate de Jurnalism, în care încercăm să educăm în cadrul eticii și deontologiei. Aceasta e o disciplină care se predă în toate universitățile. Încercăm să-i educăm pe studenți cum să deosebească adevarul de neadevăr. Când profesorul iese din spațiul academic și se duce la televizor, răspunde personal de ce spune acolo. Pe de altă parte, când un om își expune părerile despre lume într-o cârciumă, îl aud trei persoane. Dar pe net poate să le comunice la mii de oameni. Universitatea nu este pentru limitarea dreptului la comunicare, în schimb este pentru întărirea capacității școlii de a învăța oamenii diferența între adevăr și neadevăr. Informația este cea mai scumpă marfă care există la ora actuală, mai scumpă decât armele, decât petrolul, decât orice altceva. Accesul la informație se plătește.
- Universitatea poate contribui la diseminarea adevarului științific?
- Aici este, într-adevăr o chestiune foarte delicată. Lumea este bombardată de un flux foarte mare de informații, din care o bună parte sunt false cu rea intenție sau din necunoaștere. Impactul acestora este mult mai simplu și intens decât impactul unei informații științifice. Adevărul științific nu este întotdeauna alb sau negru.
