Mocăniță Alexia Oana (MAO), artist: „Mereu mi-a plăcut să risc, mereu am vrut mai mult” (FOTO și VIDEO)

Mocăniță Alexia Oana (MAO), artist: „Mereu mi-a plăcut să risc, mereu am vrut mai mult” (FOTO și VIDEO)
Evaluaţi acest articol
(16 voturi)

Mocăniță Alexia Oana (MAO) este elevă la Liceul de Arte "Dimitrie Cuclin", la clasa Arta Actorului. După ce o accidentare a obligat-o să renunţe la handbalul de performanţă, s-a dedicat artei. A obținut deja atestatul "Actorie Liceeni" din partea Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică București, dar și un premiu al III-lea pentru scenaristică, la Concursul Național "ProScenium" al Universității "Babeș-Bolyai". O știți de la "Românii au talent", dar și din alte apariții tv, la Antena 1 sau TVR 1. A cucerit premii în festivaluri internaționale, a lansat o piesă proprie, a jucat la Teatru Național din București și la Teatrul Metropolis și va urma o colaborare într-un musical la Teatrul "Nae Leonard". Merită să o cunoașteți mai bine!

- Alexia, care ar fi acele trei lucruri care te definesc și pe care gălățenii ar trebui să le afle despre tine?

- Mă definesc, în principal, prin ambiție și creativitate, dar tema principală - supratema în actorie, cum s-ar spune - este faptul că vreau să merg mai departe în cultura actoricească, muzicală și cinematografică, aici, în Galați. Cunosc mulți oameni talentați care cred că își pot deschide "aripile" în acest oraș, mult mai mult decât o fac deja. Aici m-am dezvoltat și eu - cu mici incursiuni pe la București, aici îmi doresc să rămân.

- Suntem într-o lume în care, cu un telefon performant, poți deveni actor, dansator, cântăreț. De ce ții tu să înveți arta actorului și a spectacolului?

- Stanislavski, un teoretician al istoriei teatrului, vorbește despre subconștientul în starea de spirit conștientă a artistului pe scenă. Subconștientul reprezintă dorința interioară. Pentru mine, conștientul a reprezentat la început, până în clasa a IX-a, dorința sportivă de a fi învingătoare. Dar subconștientul meu trăia pentru artă. M-am reprofilat și mi-am dorit să ajung pe scenă, să mă bucur de glorie și de aplauzele oamenilor.

- De ce Arta actorului și nu Canto?

- Pentru că mereu mi-a plăcut să risc! Niciodată nu m-am mulțumit cu ce aveam, mereu am vrut mai mult! Știu că nemulțumitului i se ia darul, dar dacă muncim, poate că nu ni se ia! Sunt la Arta actorului, dar o pot lega și cu muzica. Asta m-a făcut să particip la castingul pentru un musical, la Teatrul Național de Operă și Operetă "Nae Leonard". Preselecția a fost bazată pe piese de operă, o altă provocare, eu fiind obișnuită cu muzica ușoară. Opera a fost o mare încercare, dar am descoperit că mi se pliază atât pe voce, cât și pe suflet! Spectacolul se numește "Cats" și abia aștept să îl prezentăm în Galați!

- Pe lângă emoție, fiecare act artistic - piesă de teatru sau film - transmite și un mesaj, care poate fi educativ, social. Un astfel de mesaj transmite episodul din serialul "Povești de familie", difuzat de Antena 1, în care ai jucat. Ai interpretat rolul unei adolescente care rămâne însărcinată cu iubitul ei și este părăsită. Încercând să-și dea copilul spre adopție, ajunge victima unui "baby broker", care îi vinde fetița unui cuplu bogat. Câteva luni mai târziu, realizează că a fost o greșeală și vrea să își recupereze copilul. Cât de provocatoare este experiența acestui rol?

- Foarte provocatoare! Inițial, am debutat pe scena Teatrului Național București, cu artă pur teatrală, nu cinematografică. În momentul în care am aplicat la casting la Antena 1, m-am înscris la seriale-filme pentru adolescenți. Nu m-am gândit că mi se va potrivi rolul acesta. Prima provocare a fost că am avut de învățat în jur de 80 de pagini de scenariu în trei zile. Filmările durau câte 12 ore pe zi, lungindu-se cu pauze de masă ori discuții. Partenerul meu din film a fost o persoană deschisă. Atunci când am filmat, nu ne cunoșteam, dar scenele au ieșit în așa fel încât oamenii să creadă în povestea noastră. Sunt multe show-uri la televizor în care totul pare fals.

Episodul în care am jucat este realitatea pură, din nefericire. Foarte multe fete, nu doar de vârsta mea, ajung mame și sunt păcălite în încercarea de a-și continua studiile, dorindu-și ceva mai mult de la viață. Dar destinul se poate schimba, așa cum mi s-a întâmplat și mie în film: mi-am recăpătat fetița!

- Adolescenta pe care ai interpretat-o se afla doar în grija bunicii, iarăși o realitate cotidiană...

- Eu am norocul să cresc cu ambii părinți și să am și bunici. Dar da, personajul meu a fost crescut doar de bunica ei. Uneori, copiii care nu se află sub atenția constantă a părinților își pot pierde puțin controlul. Dar nu trebuie lăsați să alerge așa, în destin.

- Faptul că ai avut ocazia să joci și în film, și pe scenă te-ar putea ajuta să alegi o anume direcție: teatru sau cinema?

- Le ador pe ambele, dar aș alege teatrul, pentru că nu se compară niciodată sentimentele trăite când oamenii te aplaudă. Piesa în care am jucat la Teatrul Național - "De azi, devin eu" - abordează bullyingul și cum să-ți depășești condiția. Am avut o astfel de replică: "Suntem învățați despre distanța dintre Terra și Soare, suntem învățați formule matematice, dar noi, de fapt, nu știm cum să iubim. Nu suntem învățați să fim apreciați la valoarea noastră". Și consider că pe asta ar trebui să se axeze toată lumea. Să fim apreciați exact pentru punctele noastre forte. Tocmai de aceea îmi doresc să îmbin arta muzicală și teatrală cu pedagogia. Să devin profesor pe această cale.

- Care ar fi cele mai importante reușite de până acum? Pentru că de la performanță în sport ai ajuns la performanță în lumea artei...

- Peste tot! Muzica reprezintă pentru mine un măr care, mușcătură cu mușcătură, ajunge la cotor. Și asta se bazează pe foarte multe ore de muncă, în care stai să-ți găsești piesele, gândindu-te dacă din punct de vedere vocal, al ambitusului, al genului muzical le poți cânta. Am fost la multe concursuri internaționale, dar fundația s-a construit în România, la multe concursuri naționale în care am reușit să câștig premii I, trofee de grupă, de secțiune. Dar premiile internaționale mi-au oferit o bază puternică în cariera muzicală: Locul I la "Slavsya Otechestvo" la Moscova, Locul I la Roma, la concursul "Viva Italia", Locul I la "Muzikos Talentu Lyga" la Vilnius, "The Best Performance" la Festivalul "Abanico" de la Sofia! Odessa o să rămână o amintire despre care le voi spune nepoților: acolo am obținut Grand Prix la Festivalul "Adagio".

- Cum a fost la "Românii au talent"?

- Dintr-o încercare, s-a ajuns la o reușită. La preselecțiile de la Galați m-am dus cu tata: "Intri?"/ "Intru. Ține-mi pumnii!". Mi-am cântat piesele și am luat castingul! Am trecut și de preselecția care urma să fie dată la televizor. Acolo au fost niște emoții atât de constructive și o experiență care a întrecut-o pe oricare alta! Mi-a dat un foarte mare impuls și m-a făcut să cred că merită să îmi continui drumul și planurile vieții pe această cale.

- Unde și cum te vezi peste cinci ani?

- Peste cinci ani mă văd studentă la master, pentru că vreau să merg mai departe atât cu actoria, cât și cu muzica. Pe viitor, îmi doresc să îmbin pedagogia cu tot ceea ce înseamnă artă. Visul meu este să ajung profesor universitar. Să învăț oamenii exact așa cum am fost și eu învățată. Iar pe această cale vreau să le mulțumesc doamnei profesoare de canto Emilia Savu, de la Centrul Cultural, și doamnei profesoare Daniela Lăcrămioara Nistor, de la Liceul de Arte, pentru că m-au format și ca om, oferindu-mi libertatea și șansa de a exprima și de a trăi arta.

Pe pagina de YouTube a cotidianului „Viața liberă” puteți viziona integral emisiunea "SPOT ON la Viaţa liberă - Galaţiul sub reflector" a cărei invitată a fost MAO. Nu trebuie să ratați momentul artistic pe care ni l-a oferit!

Foto și video: Bogdan Cînepă Sîrbu și Sebastian Bleoju

Citiţi şi:

Elena Emandi, actor: „Vreau să aduc un plus orașului în care trăiesc”

Citit 4066 ori Ultima modificare Vineri, 13 Octombrie 2023 21:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.