La o nouă ediție a emisiunii SPOT ON la "Viaţa liberă" - Galațiul sub reflector, am discutat cu directorul Teatrului Național de Operă și Operetă “Nae Leonard”, Teodor Niță, despre Festivalul Internaţional "Leonard", care începe duminică, 27 octombrie 2024.
- Festivalul Internațional “Leonard” a ajuns la ediția a XX-a, o ediție aniversară, care ne dă ocazia să ne bucurăm anul acesta de niște spectacole cu o tematică în comun. La ce se pot aştepta gălățenii?
- Este o dublă aniversare, noi împlinim 20 de ani de festival internațional de operă în anul în care se împlinesc 100 de ani de la trecerea în neființă a marelui Giacomo Puccini. Deci va fi un festival aniversar Nae Leonard și Giacomo Puccini. Dacă, de fiecare data, programul nostru de sală îl are, bineînțeles, pe prima pagină pe Leonard, patronul spiritual al teatrului, de data aceasta, pentru că o dată la o sută de ani ne putem permite, îi facem această “favoare” lui Puccini. Este o aniversare importantă în toată lumea muzicală. De altfel, noi în anul acesta nu participăm doar la festivalul nostru internațional de operă “Nae Leonard”, deja am fost la încă două festivaluri internaționale.
- Ştiu că spectacolul care va încheia anul acesta Festivalul "Leonard" a fost un mare succes la București. S-a întâmplat la sfârșitul stagiunii trecute și n-am apucat să detaliem. Despre ce spectacol este vorba?
- Atunci, la sfârșitul stagiului, tot într-un festival Puccini, Festivalul Internațional de Operă organizat de Teatrul Național de Operă București, am fost invitaţi cu o operă de Puccini. Erau invitate toate teatrele de operă din țară, adică zece. Și, ca opere importante, care sunt deja în memoria publicului, sunt sub zece ale lui Puccini. A fost o negociere între noi și conducerea organizatorului festivalului şi s-a decis ca două dintre opere să fie jucate de două teatre de operă din țară. Acestea au fost ”Tosca” și ”Boema”, unele dintre cele mai iubite de public. Noi am mers cu opera „Boema” şi ni s-a făcut onoarea să fim sâmbăta seară pe scenă. Și, din fericire, am fost cât se poate de bine primiți. Și am avut și o presă internațională prezentă, pentru că exact în acel weekend puteau veni câțiva critici muzicali. Unul de la Covent Garden, din Londra, și unul din New York. Și am apărut și în ziarele de peste ocean, cu o critică laudativă.
- Cu Peter Quantrill am discutat şi eu, după evoluţia de la Bucureşti, a fost o mare reuşită...
-Da, da. Datorită succesului important pe care l-am avut, am fost invitați acum două săptămâni la Sibiu, unde, tot în onoarea anului Puccini, ni s-a cerut să venim cu opera „Boema”. În închiderea festivalului nostru, o vom aduce și publicului gălățean, fiindcă, evident, nu putem să văduvim exact publicul nostru, fidel, iubitor de operă, de acest succes pe care l-am avut.
- Am vorbit întâi de închidere, dar spectacolul din deschiderea festivalului este o surpriză cu marca lui Paolo Bosisio, în care dumneavoastră aveţi un rol aparte. Cum decurg lucrurile la repetiții și care sunt emoțiile personale vis-a-vis de acest rol pe care îl jucați în seara de deschidere?
- De la dumneavoastră, direct pe scenă plec, la repetiții. Este pentru mine un rol cât se poate de ofertant și pentru că va trebui să-l interpretez exact pe Puccini. Paolo Bosisio a vrut să scrie ceva despre maestru (Puccini n.a.), el fiind și un istoric de artă și de teatru și fost director al școlii doctorale de arte din Milano, o personalitate culturală și un mare prieten al Galațiului. Și, în spiritul său, a scris acest libret în care este evocată viața lui Puccini în imagini muzicale, de la anonimul Puccini, până la gloria eternă. Este un rol foarte frumos. Practic, Puccini este tot timpul în scenă și îşi rememorează întreaga viață, și viața socială, nu numai pe cea muzicală. Spectacolul este, 80 la sută sau chiar mai mult, doar muzică, dar sunt câteva intervenții ale lui Puccini care își aduce aminte momentul în care a compus, de exemplu, ”Edgar”, o operă mai puțin cunoscută, sau „Le Villi” (operă-balet în două acte n.a.) Sunt câteva opere pucciniene mai puțin jucate, faţă de celebrele „Boema” sau „Madama Butterfly” sau „Tosca”. Își aduce aminte ce l-a influențat să scrie acea operă, cum a apărut ea. Viața lui Puccini este o viață absolut de film. De fapt, Paolo Bosisio a făcut, iată, un spectacol, dar este o viață de libret de opere. Puccini a avut o viață foarte tumultoasă și o dispariție, din viața fizică, destul de neplăcută și rapidă. Dar el a rămas în eternitate. Acest spectacol, în sine, este realizat ca un film. Puccini este în mod real aici, de față cu spectatorii, și ceea ce își aduce el aminte este făcut în așa fel să ni se pară că este un film. Toţi soliștii cântă live, toată muzica va fi live, cu orchestră în scenă. Este un spectacol foarte greu. Din punct de vedere tehnic a pus şi pune în continuare foarte, foarte mari probleme. Această imagine, de a apărea dintr-o dată soliștii, ca și cum tu ai deschide televizorul...
- Această juxtapoziție a fost greu de realizat...
- Exact. Cu mijloace tehnice pe care, din fericire, acum în ultimul moment am reușit să le achiziționăm. Chiar cu sprijinul lui Paolo Bosisio, care în loc să ia, a adus bani și ne-a cumpărat și ne-a donat niște chestiuni. Sunt amănunte picante, dar care toate contribuie la, sper eu, un spectacol de mare succes, la care invit cu toată dragostea publicul meloman.
- Am făcut un pic de investigație să văd cum se vând biletele la spectacolele din festival, care se desfășoară pe parcursul unei luni, în weekend, așa încât toată lumea să poată să participe. Eu zic că la momentul ăsta cam jumătate dintre biletele la toate spectacolele sunt vândute.
- Da, deşi am făcut și un preț un pic mai mare, pentru că avem și invitați dintre cei mai importanti și din țară, şi din străinătate. Dar chiar și așa prețurile nu sunt mari. Adică sunt 75,6 lei sau 54 de lei pentru pensionari, elevi, studenți.
- Și categoria VIP am văzut, erau 108 lei, dar sunt puține.
- Da, dar să nu uităm că vorbim despre operă, regina spectacolului, unde ai de la dramă, muzică sinfonică, muzică de operă, balet, absolut tot. Intrăm într-o sală în care vedem în scenă o sută de oameni. Nu poți compara opera cu tot felul de altfel de spectacole. Vedem bilete de 150-200 de lei cu doi oameni în scenă. La noi vorbim de o muncă titanică, în spatele căreia sunt sute de oameni, efectiv, pentru că la producția acestei premiere, de exemplu, mai avem și încă vreo 50 de oameni în spate. Și alții pe care noi îi vedem, de la mașinişti, tehnicul. Deci este o echipă enormă în spatele teatrului de operă. Practic, noi suntem 240 de oameni și aproape toți cu o contribuție.
- Şi trebuie spus că și când se fac deplasări cu spectacolele, asta presupune o cheltuială destul de mare.
- Pe cei din Sibiu, ultima deplasare a noastră i-a costat în jur de 80.000 de lei. Asta ne-au dat nouă, ca să ne achităm tot ce înseamnă transporturi, invitați, tot, absolut. Plus cazarea oferită de ei. Deci peste 100.000 de lei costă un spectacol ca al nostru, am mers acolo 150 de oameni.
- Sunt spectacole, inclusiv de teatru, care au doi, trei artişti, un decor minimal...
- Exact. Pui într-o mașină trei interpreţi, iar decorul poate fi chiar absolut minimalist. Am văzut multe spectacole aşa, unele chiar bune, dar cele mai multe nu. Nu sunt adeptul acestui gen de spectacol, pentru că eu iubesc spectacolul clasic. Modernismul îl vedem zi de zi. Este în jurul nostru.
- Aici v-am prins (râde n.a.). Știu sigur că în festival anul acesta aveți și un spectacol mai puțin clasic. Care este în premieră, dacă nu mă înșel. Și despre care gălățenii nu știu cât au aflat sau cât știu exact.
- Vă referiți la Cinestezia?
- Da, la Cinestezia mă refer şi mi se pare o idee foarte bună să ieşim puţin din obişnuit.
- Da, pe 15 noiembrie este la Galaţi un spectacol cu muzică clasică de film interpretat în scenă de o pianistă și cu foarte mulți interpreți, cu viori. Este un spectacol inedit, foarte frumos, în care primordială este muzica de film, o noutate pentru noi și pentru spectatori. Dar acesta are loc fiindcă în timpul festivalului nostru noi mai participăm la un alt festival, la Braşov. Repetăm zi de zi operele lui Puccini, dar acolo vom merge cu opera „Adriana Lecouvreur” de Francesco Cilea. Va fi pentru noi un efort extraordinar să mai facem trei zile de repetiții cu altceva, în timpul festivalului, și să plecăm la Brașov, dar nu putem să refuzăm o invitație importantă.
- Nu văduviţi nici publicul de la Galaţi de spectacole în acel weekend...
- Da, weekend în care, dacă nu aveam invitaţi, ar fi trebuit să nu se întâmple nimic. Noi jucăm și atunci, cine vrea să vină la Brașov, să vină (râde n.a.).
- Sunt convinsă că sunt destui gălățeni care s-au mutat la Brașov. Deci aveți și acolo public, fără discuție.
- Exact așa spunea directorul Operei din București, când am avut, într-o sâmbătă seară, sala de 1.200 de locuri arhiplină şi, cronometrate, 16 minute de aplauze. Spunea că am adus noi publicul de la Galaţi şi de asta am avut succes. Bineînțeles, glumea. Nu e chiar atât de ușor.
- Mai este un spectacol care iese din sfera lui Puccini, să zicem, și anume „Vioara lui Enescu”, un spectacol care nu cred că s-a mai întâmplat, cel puţin nu în formula asta, la Galaţi.
- Nu, pentru că este un proiect absolut nou. Vorbim de Gabriel Croitoru, unul dintre cei mai importanti violoniști români, dar vor fi patru violoniști în acea zi la Galați. Am ținut foarte mult să aduc acest proiect aici. Gabriel Croitoru este pentru a doua oară câștigătorul, prin concurs, al viorii lui Enescu, valoroasă fiindcă i-a aparținut lui Enescu, dar și fiindcă este un Stradivarius. Dar mai este încă o vioară a lui Enescu. Sunt două pe care George Enescu le folosea în mod uzual și care sunt în patrimoniul României. Și de data aceasta, Gabriel Croitoru va interpreta pe ambele viori ale lui Enescu sau la un moment dat un alt violonist va lua cealaltă vioară și vom auzi un cvartet de coarde pe două viori ale lui Enescu. Va fi, din punctul meu de vedere, iarăși un lucru foarte interesant pentru acest festival, așa cum aţi spus și dumneavoastră, un lucru inedit. Și pentru prima dată se întâmplă așa ceva în țară, nu neapărat la Galaţi.
- Noi avem bucuria să avem spectacolele astea aici, să se întâmple aici. Voiam doar să vă mai întreb un singur lucru. Știu că am discutat, apropo de ce spuneați, de critica internațională și critica națională laudativă la adresa „Boemei”. Și voiam să vă întreb dacă la festivalul de anul acesta ați invitat pe cineva din zona asta, din București sau din afară, să scrie despre spectacole.
- Este greu să faci critică muzicală. Oamenii care fac asta nu sunt foarte mulți, pentru că este o specializare care se face la Conservator, în cadrul facultăţilor de muzică. Nu-i chiar atât de uşor, nu-i ca la fotbal: ”Hai să facem un comentariu!”. Nu se pricepe toată lumea. Nu numai că vor veni critici, dar sunt chiar mai mulţi. Nu numai că vor veni, dar vor fi nume. Peter Quantrill va fi prezent. Face toate eforturile și va fi prezent. La „Un bel di vedrem” va fi prezent TVR Cultural, care îl va transmite apoi. Au fost dispuși să vină să-l preia în direct. Numai că, din cauza faptului că este acest format de film-operă, nu putea fi preluat direct, trebuia să stea aici 3-4 zile televiziunea ca să poată să-și facă și ei anumite lumini. Nu știau dacă puteau să-l transmită în direct, să focalizeze bine. Au spus că preferă să preia imaginea, să o prelucreze un pic și după aceea să o dea următoarea săptămână. Este și bine, este și rău. Este bine că se mai şterge acolo unde imaginea nu este perfectă. Lor de imagine le-a fost frică, nu de sunet, că nu iese...
Programul complet al Festivalului Internaţional "Leonard", ediţia a XX-a
- Ne bucurăm și noi că Doamne ferește mai sună un telefon în timpul spectacolului...
- Da, mă gândeam că, Doamne, dacă auzi pe la TVR așa frumos şi sună telefonul...
- Se mai întâmplă. Eu aș pune niște aparate de bruiaj la intrarea în sală.
- Da, din păcate se întâmplă aproape la fiecare spectacol. Nu avem voie să facem așa ceva, dar eu am încercat. Numai că telefoanele astea noi nu pot fi bruiate. La noi exista în teatrul un astfel de aparat și am zis hai să-l punem într-o zi, măcar să vedem, că ajunsesem la exasperare. Plus faptul că fiecare vrea să-și facă o poză cu artistul... Este neplăcut, prinzi artistul poate într-o postură nefavorabilă și îi faci publicitate negativă, deşi poate tu vrei să-i faci un bine. Plus faptul că îi deranjezi pe toți cei din jur. Tu începi să ții telefonul sus, cel din spate se uită în telefonul tău în loc să vadă scena. Nu de asta venim la operă. Venim la operă să ne întoarcem un pic în timp, să trăim totul live, să uităm de telefonul ăsta. Pentru că, după aceea te uiți pe Facebook-ul teatrului și găsești absolut toate imaginile făcute de profesionisti şi poți să le ai să le postezi așa cum trebuie.
- Exact, stai şi asculţi, că de aceea ai venit...
- Vii la operă și e exact ca în biserică. Liniște și ascultăm slujba. Slujba e acolo pe scenă, da? Bine, că și în biserică îi mai sună Dumnezeu pe câte unii... Îi sună în direct, așa... Deci avem la deschidere chiar TVR, care ne va prelua întreg spectacolul și jurnalista cea mai importantă, Claudia Robu, realizatoarea emisiunii „Vă place opera?”. La „Madame Butterfly”, cu Elena Moșuc, vin doi critici de la Zurich, îi așteptăm cu mare drag să fie alături de noi și sperăm să fie un spectacol foarte bun. Când o ai pe Elena Moșuc în rolul principal, toate premisele sunt bune. Eu am inițiat acest lucru, Elena Moșuc nu a cântat niciodată Butterfly, este premieră absolută pentru ea, aici, la Galaţi. După aceea, va veni Peter Quantrill, care este curios să vadă „Tosca”. În următoarea săptămână noi plecăm la Brașov, apoi avem „Turandot”, în care invitata principală, protagonista, soprana Haning Tso, este din China, din satul în care se petrece acţiunea din „Turandot”. „Turandot” este ultima operă a lui Puccini, rămasă neterminată la moartea sa, finalul fiind scris de un colaborator al său. Maestrul a studiat muzica tradiţională şi a scris exact după influențele muzicii din China, deci faptul că rolul este interpretat, sub bagheta dirijorului Nicolae Dohotaru, directorul Operei Naționale din Chişinău, de această soprană, care trăiește în Italia, dar este de origine chineză, este un plus. Încheiem cu „Boema”, cum am spus, nu duminică, fiindcă ar fi fost exact de Sfântul Andrei şi nu mi s-a părut foarte potrivit, ci vineri, aşa încât să aibă şi colegii noştri două zile de relaxare, după un festival atât de lung.
- Vă mulțumesc pentru detalii. Gălăţenilor, le spunem să intre și să-și ia bilete online sau să meargă la casieria teatrului. Merită!
Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
