Punerea sub interdicţie a persoanei fizice reprezintă o măsură de ocrotire a acesteia. În conformitate cu dispoziţiile Codului civil, persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori a debilităţii mintale, poate fi pusă sub interdicţie, în vederea apărării intereselor acesteia.
Prin alienaţie mintală sau debilitate mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic, care conduce la imposibilitatea psihică a persoanei de a-şi exercita în mod raţional drepturile şi obligaţiile civile.
Pe lângă persoanele alienate sau debile mintal, tot în vederea ocrotirii intereselor, pot fi puşi sub interdicţie şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
Punerea sub interdicţie poate fi solicitată de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, de oricare membru al familiei, de persoanele apropiate minorului, de serviciul de stare civilă cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, de notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale, instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, de organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
Soluţionarea cererii este de competenţa instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie domiciliază persoana respectivă.
În vederea soluţionării cererii, întâi sunt adunate datele necesare, după care preşedintele instanţei dispune să se comunice copii de pe cerere şi de pe înscrisurile anexate către cel a cărui punere sub interdicţie se solicită, cât şi procurorului. În vederea admiterii cererii, se va lua avizul unei comisii de medici specialişti. Atunci când starea de sănătate a celui a cărui punere sub interdicţie este cerută nu îi permite să se prezinte personal în faţa instanţei, se poate solicita numirea unui curator, în vederea reprezentării în instanţă a acestuia.
După primirea rezultatului cercetărilor, se va fixa un termen pentru judecarea cererii, aceasta urmând a se face cu participarea procurorului.
Cui se comunică hotărârea
În cazul admiterii cererii de punere sub interdicţie a unei persoane, hotărârea judecătorească pronunţată în acest sens va produce efecte din momentul rămânerii definitive între părţi, opozabilitatea către terţi realizându-se doar după îndeplinirea formalităţilor de publicitate.
Hotărârea de punere sub interdicţie se comunică serviciului de stare civilă unde este înregistrată naşterea celui pus sub interdicţie, în vederea înregistrării menţiunii, instanţei de tutelă în circumscripţia căreia domiciliază cel pus sub interdicţie judecătorească, în vederea numirii unui tutore, serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub interdicţie judecătorească o supraveghere permanentă, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, dacă persoana are bunuri imobile în proprietate şi registrului comerţului, dacă persoana are calitate de asociat, acţionar sau administrator al unei societăţi comerciale.
