* Cum să fii proprietar şi să-ţi pierzi fără să ştii apartamentul * De patru ori vânzare * Intabulare cu acte de divorţ în locul celor de proprietate * Sentinţa judecătorească ca în teatrul absurd *
După doi ani de zile, la Judecătoria Galaţi, s-a încheiat un dosar în care un cetăţean din Republica Moldova a cerut nulitatea unor acte de vânzare-cumpărare asupra unui apartament situat în Galaţi.
Dosarul a fost înregistrat în 2007 şi a fost soluţionat după aproape doi ani, iar în acest moment se află în apel pe rolul Tribunalului. Dacă situaţia care l-a deteminat pe cetăţeanul moldovean să apeleze la instanţa gălăţeană n-ar fi adevărată, certificată cu documente, am putea spune că e o poveste. Una de speriat orice proprietar de bunăcredinţă.
În anul 2004, Bostan Ion, moldoveanul de care pomeneam, şi-a cumpărat un apartament în Galaţi, cu ajutorul unei doamne de la o agenţie imobiliară.
Doamna cu pricina s-a ocupat de toate actele şi a primit şi o procură din partea clientului pentru a administra apartamentul. Bostan Ion venea la Galaţi, unde mai are alte două apartamente cumpărate, pentru a-şi achita datoriile.
Astfel, în septembrie 2007, când a vrut să îşi plătească impozitul pentru apartament, la Direcţia de Taxe şi Impozite, a aflat că nu mai are motive să achite aceste datorii pentru că… nu mai e proprietarul apartamentului.
De la această instituţie a aflat şi cine sunt noii proprietari, o familie care locuieşte în apartament şi în acest moment. Moldoveanul nu ştia exact despre ce poate fi vorba şi a apelat la un avocat.
Epopeea de la Cadastru
Sfătuit de omul legii, Bostan Ion a mers la Cadastru şi a cerut o copie după cartea funciară. Astfel, a aflat că au existat mai mulţi proprietari după el: Manole Relu, Bordeianu Mihai şi familia Toniţă. Tot de aici omul a aflat că Manole Relu a fost cel care a intabulat apartamentul cu pricina pe baza unei sentinţe de la Judecătoria Galaţi.
Teoretic, Manole a apelat la instanţă deoarece Bostan i-a promis, printr-un antecontract, că îi va vinde apartamentul, dar nu şi-a respectat cuvântul.
„Domnul cu pricina a încercat să obţină legal o astfel de sentinţă, dar nu a timbrat acţiunea şi nici nu a putut face dovada domiciliului stabil al domnul Bostan. Astfel, cum era de aşteptat, instanţa a respins acţiunea. Aşa că a apărut la cadastru o anume sentinţă (care prevede că Manole dobândeşte dreptul de proprietate), pe care am verificat-o, după număr, la Judecătorie şi am aflat că se referă la un dosar de divorţ. Pe sentinţa respectivă este trecut şi numărul de dosar, care normal, nu face referire la cauza de faţă. Cu această sentinţă, „de divorţ”, Manole Relu şi-a făcut intabularea apartamentului pe numele său, devenind astfel proprietar”, ne-a explicat avocata lui Bostan Ion, Ioana Dumitru.
Şi povestea continuă…
La numai două săptămâni de la intabularea dreptului de proprietate, Manole i-a vândut imobilul lui Bordeianu Mihai, cu o sumă mai mică cu 2.500 de lei faţă de preţul cu care l-ar fi cumpărat.
Bordeianu merge şi el la Cadastru, îşi intabulează dreptul de proprietate, iar la şase zile după asta vinde mai departe apartamentul familiei Toniţă. Preţul de vânzare este acelaşi ca şi cel de cumpărare - 77.500 de lei.
Cu ajutorul avocatului, Bostan Ion, a apelat la judecătorii gălăţeni pentru a-şi redobândi apartamentul prin constatarea nulităţii actelor de vânzare- cumpărare încheiate.
După cum spuneam încă de la început, după aproape doi ani de zile, judecătorii dau şi o sentinţă care a mirat pe toată lumea. Instanţa a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Manole Relu şi Bordeianu Mihai, dar a respins cererea cu privire la soţii Toniţă ca fiind nefondată.
Adică, mai pe scurt, actul de vânzare-cumpărare încheiat între Manole şi Bordeianu este nul, dar cel încheiat între Bordeianu şi familia Toniţă este perfect valabil.
Ne întrebăm totuşi cu ce drept a vândut Bordeianu apartamentul dacă actul lui de vânzare - cumpărare este nul? Rămâne un mister… mister pe care Bostan Ion speră să-l elucideze judecătorii de la Tribunalul Galaţi.
Nu mai putem nici măcar trage concluzii, pentru că ele vin de la sine. Ceea ce îi mai rămâne moldoveanului în cauză, dar şi celorlalţi oameni păcăliţi în acelaşi mod, este speranţa că într-un târziu, nu se ştie cât de îndepărtat, acest proces se va încheia printr-o sentinţă normală.
Pentru că, dacă trăim într-un stat unde se poate intabula o locuinţă cu un act de divorţ în locul unuia de proprietate şi unde poţi vinde cu acte în regulă ceva ce nu ai, inclusiv speranţa că apartamentul va reveni cândva proprietarului de drept poate fi considerată iluzorie.
