Prescripţia dreptului de a cere executarea silită reprezintă acea modalitate de stingere a dreptului creditorului de a mai pune în executare silită titlul executoriu, ca urmare a trecerii unei perioade de timp mai îndelungate.
Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani şi se aplică atât în cazul executării silite a titlurilor executorii referitoare la drepturi de creanţă şi drepturi reale mobiliare, cât şi în cazul executării unor obligaţii nepatrimoniale. În ceea ce priveşte titlurile emise în materia acţiunilor reale imobiliare, acestea se prescriu în termen de 10 ani.
Prescripţia acestui drept începe să curgă de la data naşterii sale. După data împlinirii termenului de prescripţie, titlul executoriu nu mai poate fi eliberat, iar dacă eliberarea titlului s-a făcut anterior, nu mai poate avea loc punerea lui în executare pe cale silită.
Chiar dacă intervine prescripţia dreptului de a cere executarea silită, creditorul poate să îşi îndeplinească obligaţiile de bunăvoie.
Îndeplinirea termenului
Prin împlinirea termenului de prescripţie, orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. Prescripţia se poate invoca pe calea contestaţiei la executare, solicitându-se constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, sau pe calea dreptului comun, invocându-se prescripţia dreptului material la acţiune.
Cursul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită poate fi suspendat şi intervine în cazurile în care inacţiunea titularului dreptului la acţiune nu îi poate fi imputată, fiind datorată unor cauze de ordin material, juridic sau moral, care l-au împiedicat să-şi exercite dreptul. După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, punându-se la socotirea acesteia şi timpul scurs înainte de suspendare. Prescripţia nu poate opera pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.
Întreruperea cursului prescripţiei se face de către creditor sau în interesul acestuia, prin anumite acte care au la bază voinţa creditorului de a-şi realiza dreptul.
Cursul prescripţiei se întrerupe dacă debitorul, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a îndeplinit un act voluntar de executare sau de recunoaştere a obligaţiei, s-a solicitat punerea în executare a titlului, s-a înfiinţat poprirea din oficiu de către instanţa de fond, a fost îndeplinit în cursul executării silite un act de executare, s-a depus cerere de reluare a executării, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită etc.
După întreruperea cursului, începe un nou termen de prescripţie. Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. După împlinirea termenului de prescripţie, creditorul poate cere repunerea în acest termen, în cazul în care a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice. Cererea de repunere în termen se soluţionează în instanţă prin introducerea sa în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Ca urmare a admiterii cererii de repunere în termenul de prescripţie, aceasta este considerată ca neîmplinită.
