Din Colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" ULTIMUL JOC (ultima scrisoare a Maiorului Romică Bălan către nevasta sa, Ecaterina)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

(!) pe marginea CĂRĂRII din/spre tine/ sunt lacrimi fără glas, și rugăciuni,

la capete-s biserici care-așteaptă,/ și clopote pe care să le suni

când vii sau când te duci în căutarea/ timpului tău amestecat cu-al meu,

s-audă începutul și sfârșitul/ unde-i stăpân și iartă Dumnezeu -

și unde totul stă într-o secundă,/ sub semnul trist al SFÂNTULUI MEREU (!)

(!) pe marginea IUBIRII din/spre tine/ sunt numai ochi de pasăre cântând

n-întâmpinarea trecerilor noastre/ spre mâine, ieri și astăzi și oricând,

când vom fi doi: o singură și-un singur,/ doi fără vreme, fără timp și loc - 

o miră și un mire laolaltă,/ doi despărțiți de-același ne/noroc:

doi pumni de țărnă, dou-altare goale,/ sub semnul sfânt al ULTIMULUI JOC (!)

Citit 7758 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.