După cum am promis săptămâna trecută, continuăm discuţia despre revocări, cu noi informaţii oferite de domnul notar George Schin.
Revocarea voluntară
Testamentul ca şi dispoziţiile pe care le cuprinde sunt acte juridice esenţialmente revocabile, dacă legea nu prevede altfel în mod expres (ex: dispoziţiile cuprinse în art. 57, alin. 3 din codul Familiei).
Revocarea poate fi făcută oricând de testator până la momentul decesului, fără a fi necesar să justifice aceasta în vreun fel. Revocarea prin voinţa testatorului poate fi expresă sau tacită.
Revocarea expresă
Potrivit dispoziţiilor art. 920 C. civ. testatorul poate revoca testamentul, acest lucrul nu se poate face decât fie printr-un testament posterior, fie printr-un act autentic. Revocarea expresă, indiferent dacă este facută prin testament sau act autentic, poate fi nu numai pură şi simplă, ci şi condiţionala.
Revocarea prin testament. Pentru aceasta testatorul poate recurge la orice formă de testament, indiferent de forma testamentului revocat. Un testament autentic poate fi revocat printr-un testament olograf sau unul mistic prin unul autentic.
Testamentul revocator poate conţine fie numai singura dispoziţie de revocare a testamentului anterior, fie şi noi dispoziţii testamentare alături de aceasta. Pentru a produce efecte, revocarea trebuie să fie cuprinsă într-un testament valabil atât în privinţa condiţiilor de formă, cât şi de fond.
Dispoziţia de revocare poate fi formulată în orice termeni din care rezultă neîndoielnic voinţa testatorului.
Revocarea prin act autentic
Conform dispoziţiilor art. 920 C. civ., revocarea expresă poate fi făcută nu numai prin una din formele testamentare, ci şi printr-un simplu act autentic. Declaraţia facută de testator în faţa unei instanţe de judecată în sensul că revocă un tesatment anterior, consemnată ca atare, a fost considerată ca echivalenta revocării făcute prin act autentic.
