VREMEA de ATUNCEA (sincopă)

VREMEA de ATUNCEA (sincopă)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

Bună seara, doamnă...vine noaptea,/ gândurile mele se agaţă

într-o rugă şi (măcar în vis)/ poate plouă până dimineaţă!

Poate-aude Vremea de Atuncea/ şi aleargă-ncoace, mai încoace,

şi-mi aduce-n somnul sincopat/ un potop de milă şi de pace!

Am să ies pe prispă şi-am să-i dau/ rochia de stambă, de Atuncea,

când s-a dezbrăcat şi a plouat.../ şi-a uitat şi rochia şi crucea!

Le-a uitat lângă văzduhul meu.../ (poate le-a lăsat să se usuce!?)

şi s-a dus, şi nu s-a mai întors.../ (nu există ploaie fără cruce!)

O aştept, o tot aştept mereu,/ dinspre zare...[zarea oare(care?)]

crucea-i stă la poartă, pe genunchi,/ rochia-i stă până-n depărtare!

Bună seara, doamnă...vine noaptea,/ poate-aduce ploaie, milă, pace

din plânsoarea Vremii de Atuncea,/ când Acolo nu avea Încoace!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

 

Citit 6873 ori Ultima modificare Vineri, 24 Martie 2023 17:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.