Decedaţi în cele mai diverse împrejurări, fără o lumânare la căpătâi şi fără urmaşi care să le poarte de grijă pe drumul cel din urmă. Simple cadavre care nu lasă în urmă nici regrete, nici lacrimi, ci fac doar obiectul unor simple proceduri la capătul cărora se află o cruce simplă de lemn şi, peste ani, un morman de ciulini. Statisticile Poliţiei sunt pline de dosare ale unor oameni care au avut odată o viaţă cu bucurii, tristeţi, realizări şi eşecuri. Poate au avut familii, poate au făcut ceva bun în existenţa lor sau au fost doar umbre şterse ce s-au perindat anost prin lume, sfârşind, în cele din urmă, în anonimat. Din apele Dunării, din pieţe sau de pe drumuri, au fost adunaţi aceşti morţi. Sau au închis ochii pe un pat de spital, unde au ajuns drept cazuri sociale, iar medicina nu a mai putut să îi aducă în simţiri pentru a putea spune cine sunt. De ani de zile, nimeni nu i-a mai căutat, nu a întrebat de ei, semnalmentele lor nu au coincis cu cele ale persoanelor declarate ca dispărute.
Articolul poate fi citit în întregime, în exclusivitate, în ediţia tipărită a cotidianului „Viaţa liberă”. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Galaţi, la preţul de 1,5 lei exemplarul. Abonamentul la ediţia tipărită a „Vieţii libere” costă 25 de lei pe lună în mediul urban şi 20 de lei pe lună în mediul rural.
