Prin acţiunea în tăgada paternităţii, persoana interesată solicită să se constate că soţul mamei copilului născut în timpul căsătoriei nu este tatăl acestuia. Scopul acţiunii este de a înlătura prezumţia legală de paternitate, potrivit căreia copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată pe soţul mamei.
Codul civil prevede că paternitatea copilului din căsătorie poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi formulată de următoarele persoane: soţul mamei, mama copilului, tatăl biologic şi copilul. De asemenea, şi moştenitorii acestor persoane pot porni sau, după caz, continua acţiunea, în condiţiile prevăzute de lege.
Soţul mamei este principalul titular al acţiunii. Acesta poate formula acţiunea în tăgada paternităţii în termen de trei ani de la data la care a aflat că este prezumat tată al copilului (de obicei, de la data naşterii acestuia) sau de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumţia legală de paternitate nu corespunde adevărului.
Mama copilului poate introduce acţiunea în tăgada paternităţii împotriva soţului tot în termen de trei ani de la data naşterii copilului, iar copilul şi tatăl biologic pot formula această acţiune oricând.
Codul civil prevede expres că acţiunea introdusă de tatăl biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternităţii sale faţă de copil.
Acţiunea în tăgada paternităţii trebuie să cuprindă motivele de fapt pentru care este imposibil ca soţul mamei să fie tatăl copilului (ex. imposibilitatea fizică de procreare a soţului mamei sau imposibilitatea lui de coabitare cu mama copilului în perioada de concepţie a acestuia, întrucât a executat o pedeapsă privativă de libertate ori a fost plecat în străinătate). Acţiunea poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, şi anume: înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză medico-legală (serologică, antropologică, dermatoglifică, genetică, expertiza capacităţii de procreare a bărbatului etc.).
Proba cea mai importantă este expertiza medico-legală ADN, întrucât prin aceasta se stabileşte în mod clar filiaţia copilului. În ceea ce priveşte proba cu interogatoriu, în practica instanţelor de judecată s-a reţinut că recunoaşterea mamei potrivit căreia soţul acesteia nu este tatăl copilului născut în timpul căsătoriei nu poate înlătura prezumţia legală de paternitate şi, astfel, nu este suficientă pentru admiterea acţiunii, ci este necesar să se administreze şi alte probe. De asemenea, şi recunoaşterea soţului mamei, în calitate de pârât în faţa instanţei de judecată, că nu este tatăl copilului trebuie coroborată cu alte mijloace de probă pentru stabilirea adevărului privind filiaţia copilului.
Acţiunea în tăgada paternităţii se soluţionează, în prima instanţă, de judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază reclamantul sau pârâtul.
Taxa judiciară de timbru pentru acţiunea în tăgada paternităţii este de 20 lei.
Hotărârea judecătorească prin care a fost admisă acţiunea în tăgada paternităţii are ca efect înlăturarea paternităţii copilului, în sensul că acesta este considerat a fi din afara căsătoriei, începând cu data naşterii lui. Pe cale de consecinţă, copilul va lua numele mamei din momentul naşterii sale, iar autoritatea părintească va fi exercitată numai de către mamă.
În cazul în care, ulterior, copilul îşi stabileşte filiaţia şi faţă de tată, autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinţi.
