Contestaţia privind tergiversarea procesului civil este mijlocul procedural prin care părţile din procesul civil(reclamantul, pârâtul şi terţele persoane), precum şi procurorul care participă la judecată invocă instanţei sesizate cu judecarea cauzei încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.
Totodată, prin această procedură se solicită instanţei să ia măsurile legale care să urgenteze atât activitatea sa, cât şi acţiunile părţilor din proces sau ale unor autorităţi şi instituţii obligate de lege să faciliteze desfăşurarea activităţii în mod operativ.
Motivele pentru care se poate formula această contestaţie sunt reglementate expres şi limitativ de Codul de procedură civilă, şi anume :
- când instanţa de judecată încalcă termenele stabilite de lege pentru finalizarea unei proceduri, precum şi pentru pronunţarea ori motivarea hotărârii;
- când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat faţă de cel vinovat măsurile prevăzute de lege;
- când o persoană sau o autoritate care nu este parte în proces a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii din evidenţele sale, necesare soluţionării cauzei, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
- când tergiversarea judecăţii se produce ca urmare a omisiunii instanţei de a lua măsurile stabilite de lege sau de a îndeplini, din oficiu, un act de procedură necesar soluţionării cauzei, deși legea îi impunea această obligaţie.
Contestaţia privind tergiversarea procesului se poate face în scris sau verbal în faţa instanţei şi se soluţionează de către completul investit cu judecarea cauzei, de îndată sau în termen de cel mult cinci zile, fără citarea părţilor.
În cazul admiterii contestaţiei, încheierea instanţei nu este suspusă niciunei căi de atac.
Încheierea de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 3 zile de la comunicare.
Plângerea se depune la instanţa care a pronunţat încheierea şi se soluţionează în termen de 10 zile de la primirea dosarului, fără citarea părţilor, de instanţa ierarhic superioară, cu excepţia situaţiei în care procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz în care plângerea se soluţionează de un alt complet din cadrul aceleiaşi secţii.
Hotărârea prin care se soluţionează plângerea nu este suspusă niciunei căi de atac.
În situaţia în care contestaţia sau plângerea a fost făcută cu rea-credinţă, contestatorul poate fi sancţionat cu amendă judiciară, iar la cererea părţii interesate, poate fi obligat la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat acesteia prin formularea abuzivă a contestaţiei sau a plângerii.
Contestaţia privind tergiversarea procesului trebuie timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 20 de ei.
În practica instanţelor de judecată s-a arătat că această contestaţie nu trebuie considerată ca o posibilitate de sancţionare a judecătorului care soluţionează cauza, ci ca un remediu prevăzut de Codul de procedură civilă aplicabil în situaţia când instanţa de judecată cauzează amânarea nejustificată a procesului sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării acestuia într-un termen rezonabil.
