Concubinajul este convieţuirea de fapt dintre un bărbat şi o femeie pe o perioadă relativ îndelungată de timp. Codul civil nu cuprinde nicio menţiune expresă cu privire la concubinaj, însă reglementează implicit în unele texte anumite efecte juridice ale acestuia.
În perioada convieţuirii, concubinii nu au drepturi şi obligaţii reciproce (ex., dreptul de a purta un nume comun, obligaţia de fidelitate, obligaţia de a locui împreună, obligaţia de întreţinere etc.).
În ceea ce priveşte bunurile dobândite în perioada convieţuirii, spre deosebire de regimul comunităţii de bunuri aplicat soţilor, concubinii au un drept de proprietate comună pe cote-părţi asupra acestor bunuri, indiferent de durata concubinajului. Acest drept de proprietate se stabileşte în raport de contribuţia fiecărui concubin la dobândirea bunurilor respective. În cazul în care se doreşte sistarea stării de coproprietate, oricare dintre concubini poate solicita împărţirea bunurilor dobândite adresându-se notarului sau instanţei de judecată.
În privinţa copilului rezultat din relaţiile de concubinaj, acesta nu beneficiază de prezumţia legală de paternitate, cum este cazul copilului rezultat din căsătorie. Drept urmare, asemenea copil trebuia să fie recunoscut de tată, iar în caz contrar, paternitatea acestuia se poate stabili pe cale judecătorească. După stabilirea paternităţii, în condiţiile legii, copilul rezultat din relaţiile de concubinaj are acelaşi statut legal ca şi copilul rezultat din căsătorie.
De precizat că atunci când soţii sunt despărţiţi în fapt, iar din relaţia de concubinaj a mamei cu alt bărbat rezultă un copil, acesta îl are ca tată pe soţul mamei. Paternitatea biologică a acestui copil poate deveni legală prin tăgăduirea paternităţii lui de către soţul mamei şi, ulterior, pe calea recunoaşterii de către tatăl biologic sau pe cale judecătorească, prin admiterea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului faţă de acest tată.
Întrucât concubinajului nu i se pot aplica dispoziţiile legale referitoare la căsătorie, convieţuirea faptică a concubinilor nu conferă vocaţie succesorală legală a concubinului supravieţuitor, aşa cum are soţul supravieţuitor. Concubinul supravieţuitor poate avea drepturi succesorale, dar numai pe cale testamentară. De asemenea, acesta poate pretinde drepturile rezultate din contribuţia pe care a adus-o la achiziţionarea unor bunuri în timpul concubinajului, inclusiv sumele de bani depuse în bănci.
