Procedura specială a ordonanţei de plată permite creditorului unei creanţe băneşti să obţină cu maximă rapiditate obligarea debitorului la plata unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractuală.
Prin această procedură simplificată nu se analizează fondul litigiului, iar părţile sunt citate în proces numai pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a se stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor sau pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor cu privire la modalităţile de plată.
Se poate folosi această procedură numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- Creanţa să aibă ca obiect obligaţia debitorului de a plăti o sumă de bani;
- Obligaţia de plată să rezulte dintr-un contract, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, ori să fie determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege;
- Creanţa să fie certă (existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi înscrisul constatator), lichidă (obiectul este determinat sau titlul de creanţă conţine elementele care permit stabilirea acestuia) şi exigibilă (obligaţia debitorului a ajuns la scadenţă sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată).
De menţionat că procedura specială a ordonanţei de plată nu se aplică creanţelor înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.
Codul de procedură civilă prevede că înainte de sesizarea instanţei de judecată cu cererea de ordonanţă de plată, creditorul are obligaţia să efectueze o procedură prealabilă în sensul de a comunica debitorului o somaţie prin care îi pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la data primirii somaţiei.
Pentru a produce efectele procedurale prevăzute de lege, comunicarea acestei somaţii trebuie să fie făcută prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire. Neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii este sancţionată cu respingerea de către instanţă a cererii de ordonanţă de plată ca inadmisibilă. Lipsa acestei comunicări poate fi invocată numai de către debitorul pârât prin întâmpinare.
Dacă după îndeplinirea procedurii prealabile, debitorul nu plăteşte suma datorată în termenul sus - menţionat (15 zile), creditorul are deschisă calea acţiunii în justiţie şi , astfel, poate să introducă la instanţă cererea de emitere a unei ordonanţe pentru a se dispune obligarea debitorului la plata sumei respective.
Cererea pentru emiterea somaţiei de plată se introduce la instanţa de judecată competentă să soluţioneze fondul cauzei în primă instanţă. Astfel, această cerere este de competenţa judecătoriei, dacă valoarea creanţei este de până la 200.000 lei inclusiv, sau a tribunalului, când valoarea creanţei este superioară acestei limite. Din punct de vedere teritorial, competenţa revine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul debitorul pârât.
Cererea pe care creditorul o depune la instanţa de judecată trebuie să cuprindă elementele prevăzută de Codul de procedură civilă, şi anume: datele de identificare ale creditorului; datele de identificare ale debitorului; suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii; semnătura creditorului.
La cerere se anexează înscrisurile ce justifică suma datorată şi, în mod obligatoriu, dovada comunicării somaţiei către debitor, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus un exemplar pentru instanţa de judecată.
Taxa judiciară de timbru pentru cererea privind ordonanţa de plată este de 200 lei.
