Regimul matrimonial reprezintă totalitatea regulilor care guvernează drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor, atât în raporturile dintre aceştia, cât şi în raporturile lor cu terţii.
După intrarea în vigoare a noului Cod civil, soţilor care nu doresc să opteze pentru regimul comunităţii legale li se permite să aleagă, în baza unei convenţii, regimul separaţiei de bunuri sau pe cel al comunităţii convenţionale.
La data încheierii căsătoriei, soţii sunt obligaţi să indice regimul matrimonial pentru care optează, urmând a se face menţiune pe actul de căsătorie, efectele producându-se pentru soţi de la această dată, iar pentru terţi după îndeplinirea formalităţilor de publicitate prin înscrierea în Registrul Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale. Soţii pot înlocui sau modifica regimul matrimonial în condiţiile legale, după trecerea a cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
Regimul comunităţii legale este forma regimului matrimonial în care bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt deţinute în devălmăşie, ceea ce înseamnă ca aceştia sunt coproprietari fără precizarea cotelor părţi ce li se cuvin. Conform noilor reglementări, pot coexista trei patrimonii: cel comun, cel al soţului şi cel al soţiei. Bunurile proprii ale fiecărui soţ sunt cele care provin din moştenire, donaţie, bunurile de uz personal, cele destinate exercitării profesiei, drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală, premiile, indemnizaţia de asigurare sau despăgubirile, fructele bunurilor proprii etc.
Regimul separaţiei de bunuri recunoaşte soţilor dreptul de proprietate exclusivă asupra bunurilor dobândite anterior căsătoriei şi a celor dobândite individual în timpul acesteia. Bunurile dobândite de soţi împreună aparţin acestora în proprietate comună, pe cote părţi determinate. De asemenea, în ceea ce priveşte obligaţiile, soţii nu răspund solidar sau pentru acte săvârşite de celălalt soţ.
Regimul comunităţii convenţionale ia naştere când, prin convenţie matrimonială, se stabilesc derogări de la regimul comunităţii legale, însă doar în limitele şi condiţiile legale. Convenţia poate viza includerea în comunitate a bunurilor sau datoriilor proprii dobândite în timpul sau înaintea căsătoriei, restrângerea comunităţii, acordul cu privire la anumite acte de administrare sau modalităţi de lichidare a comunităţii convenţionale.
Noile reglementări le permit soţilor să aibă patrimonii proprii în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară desfacerea căsătoriei şi partajarea bunurilor comune. Partajul este permis chiar în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară schimbarea regimului matrimonial.
Regimul matrimonial poate înceta ca urmare a constatării nulităţii, a anulării, desfacerii sau încetării căsătoriei.
